Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce nu se implică tinerii în politică? Părinţii, parțial de vină

jenny.jpeg

Jennifer Lawless

Jennifer Lawless este profesor de ştiinţe politice şi director al Institutului FEMEI ŞI POLITICĂ de la Universitea Americană din Washington.  Specializată pe problematica participării politice a tinerilor şi femeilor, ea este co-autoare a trei cărţi de referinţă.

Volumele co-semnate de Jennifer Lawless sunt: E NEVOIE DE UN CANDIDAT: De ce Femeile Nu Candidează (2005),  ÎNCĂ MAI E NEVOIE DE UN CANDIDAT - text care, cinci ani mai târziu, actualizează subiectul primului volum - şi, anul trecut, FUGIND DE IMPLICARE: De ce Tinerii sunt Dezgustaţi de Politică, apărut la editura Universităţii Oxford. Cel din urmă volum se bazează pe interviuri cu 4.200 de tineri între 14 şi 25 de ani, realizate într-un an electoral relativ anost, în care preşedintele Obama a sfârşit prin a câştiga lejer un al doilea mandat în confruntarea cu Mitt Romney, care i-a lăsat indiferenţi pe tineri.  Trecuseră patru ani din 2008, când aceeaşi categorie de vârstă îl propulsase spre victorie, cu un entuziasm şi într-o proporţie fără precedent, pe tânărul senator de Illinois. Jennifer Lawless încearcă să afle ce s-a petrecut între cele două prezidenţiale, ce-i atrage pe tineri la un candidat sau altul, care sunt formele implicării tinerilor în politică şi cauzele insuficienţei acestei implicări. Concluziile cărţii sunt extrem de relevante pentru acest ciclu electoral.

Găsim o explicaţie a faptului că în 2016, încă o dată, candidatul schimbării celei mai radicale, democratul Bernie Sanders, atrage majoritatea covârşitoare a tinerilor sub 30 de ani, înţelegem mai bine de ce această categorie de vârstă este împărţită deocamdată, la Republicani, între Cruz şi Trump - deşi opţiunea logică ar fi trebuit să fie Marco Rubio - de ce tinerii aleg să rămână mai mult spectatori la spectacolul electoral şi, mai presus de toate, înţelegem de ce absenteismul este la preliminare, şi va fi şi la generale, extrem de semnificativ.

Jennifer Lawless: Studiul, realizat împreună cu Richard Fox, scoate în evidenţă că majoritatea covârşitoare a tinerilor nu doresc să candideze pentru posturi politice. În nouă cazuri din zece, decizia este fără echivoc. Nici prin gând nu le trece. În SUA acest fapt are mare importanţă, pentru că avem peste 500.000 de funcţii elective. Dacă noua generaţie de potenţiali candidaţi renunţă la ideea de a intra în arenă, nu e deloc clar cine va umple golul.

Reporter: Dezangajat și deziluzionat, așa pare obiectul studiului dvs. Care ar fi cauzele acestei stări de fapt?

Jennifer Lawless: Teoria pe care o propunem în carte este că disfuncționalitatea observată la Washington a fost extrapolată, de către noua generație, la întreg sistemul politic.  Au crescut într-o perioadă caracterizată de blocaj, scleroză, lipsă de rezultate concrete. În consecință, tinerii nu mai cred că politica este un mod eficient de a rezolva probleme. Mass-media americane se concentrează obsesiv asupra scandalurilor, corupției și disfuncției,  părinții și profesorii, când discută politică, tot la negativ și hibe se opresc. Rezultatul este că tinerii nu află că sunt și oficiali cu realizări, că politica poate fi și un mod de a rezolva probleme, că la nivel legislativ local sau statal lucrurile se pot petrece altfel decât la Washington.

Reporter: În spatele acestei imagini incomplete și apatiei pe care o generează se află alienarea de politic a familiei și sistemului educațional.  Rădăcinile sunt deci mai adânci.

Jennifer Lawless: Exact. Rezultatele arată că aproximativ trei-pătrimi din tineri nu poartă nici un fel de conversații politice cu părinții și familia. Vorbim despre un studiu realizat în toiul prezidențialelor din 2012, dar nici în acel context nu se discută în familie despre campanie, alegeri, politică în general. Aceeași situație și în învățământ.  În unele locuri, cursurile despre sistemul politic și guvernamental sunt obligatorii. Unde obligativitatea nu există, elevii sau studenții nu se arată interesați.  Un motiv ar fi, iarăși,  expunerea repetată la aspecte negative,  amplificate de perspectiva similară a părinților și cadrelor didactice,  care văd  și ei mai peste tot numai ciondăneală, partizanat și obstrucționism. Ocolesc deci subiectul. Când vine vorba de politică, nu prea au chef să vorbească, preferă să discute cu copiii sau elevii lor despre subiecte care nu provoacă o deziluzie generalizată.

Reporter: Și totuși îi vedem implicați în campanii, îi vedem ieșind la vot, cum s-a întâmplat, masiv, în 2008, și iarăși în acest an, când par să-l favorizeze pe senatorul Sanders. Sunt acestea excepții?

Jennifer Lawless: Prezența la urne e puțin altă poveste. Se știe că atât părinții cât și dascălii din rețeaua publică accentuează faptul că votul este o datorie civică. Așadar, forma cea mai frecventă de implicare este, pentru tineri, votul.  Studiul stabilește că, în general vorbind,  au conștientizat această obligație să aleagă, dar angajamentul lor civic acolo se oprește: sunt dispuși să voteze pentru alții, dar n-au nici o dorință de a candida ei înșiși.

Reporter: Scrieți că, din această categorie de vârstă, doar 11% activează în campanii, și că entuziasmul generat de Obama în 2008 s-a stins aproape complet.

Jennifer Lawless: Adevărat. Asta nu înseamnă însă că în anumite cicluri electorale nu pot să apară candidați care au darul de a mobiliza tinerii să voteze, sau chiar să se implice în campanii ca voluntari.  Politicienii trebuie să evolueze însă într-un spațiu instituțional extrem de complicat, iar președinții au de lucrat cu Legislativul, efectul fiind, de multe ori, că mesajele motivante din campanii nu devin realitate. Barack Obama n-a reușit să liniștească  pasiunile partizane, să impună o altfel de politică, așa cum sperau tinerii care i s-au alăturat în campanie și l-au votat cu entuziasm. Când politica nu arată altfel, se reinstalează  apatia. Vor fi întotdeauna tineri care pot fi convinși, motivați, impulsionați să se prezinte la urne, dar e improbabil că acest impuls va avea efect pe termen lung,  va fi suficient de puternic pentru a-i determina să candideze ei înșiși.

Reporter: Ce prevestește această situație pentru viitorul social și politic al Statelor Unite? Pun această întrebare unei pesimiste autodeclarate.

Jennifer Lawless: Sunt pesimistă în general, dar în acest caz particular îmi îngădui să fiu optimistă. Una dintre cele mai interesante concluzii ale studiului este că pentru tineri ameliorarea societății, a comunității în care trăiesc, a lumii, figurează în capul listei de țeluri în viață. E la vârf, aproape la același nivel cu succesul în carieră, măritișul, copiii.  Vor să participe, vor să rezolve probleme, vor o lume mai bună, numai că politica nu li se pare calea cea mai bună către aceste obiective.  Așadar ingredientele schimbării pozitive există, mai rămâne doar să-i convingem că modalitățile mai convenționale de implicare, de angajare, pot fi o metodă eficientă de a schimba lucrurile.

Jennifer Lawless intervievată de corespondentul RFI Radu Tudor
1299