Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pablo Iglesias se impune în fața facțiunii moderate din Podemos

pablo_iglesias_ahora_madrid_2015_-_04.jpg

Pablo Iglesias, Madrid, 2015
Image source: 
wikipedia.org

Pablo Iglesias, a fost reales duminică pentru un nou mandat, printr-o amplă majoritate de aproape 90%, în urma votului direct al militanților din Podemos. Acest patid, care reunește cele mai radicale curente ale stângii spaniole,  a trăit sub presiunea unei mediatizate lupte fratricide, în care numărul doi al partidului, reprezentantul moderaților din Podemos, Íñigo Errejon, a propus reducerea prerogativelor postului de secretar general , un atac direct la poziția de lider a lui Pablo Iglesias, propunere care în cele din urmă nu și-a găsit adepți suficienți în rândul activiștilor partidului.

După o dura confruntare de mai bine de doua luni, Pablo Iglesias reușește să câștige  controlul absolut în Partidul Podemos, câștigă postul de secretar general, majoritatea în consiliul cetățenesc, organul de conducere al partidului și își impune cu autoritate întregul program politic în fața adversarului său Íñigo Errejón, reprezentantul aripii moderate a indignaților.  După două luni în care a fost incertă însă continuitatea lui Pablo Iglesias în fruntea partidului, acesta este reales cu o majoritate covârșitoare de aproape 90% din votul direct al activiștilor, un electorat de peste 150 de mii de persoane, care duminică s-a mobilizat, în cadrul celui de-al doilea congres al Partidului Podemos, pentru a pune capăt acestei dispute fratricide.

Pablo Iglesias  și Íñigo Errejón sunt membri fondatori ai partidului, fiind cele mai importante personalităţi vizibile ale indignaților, doi tineri profesori de științe politice, care în cadrul acestui  congres au susținut  două viziuni politice foarte distincte.

Pablo Iglesias este un lider carismatic care a militat în permanenţă în favoarea unei alianțe cu stânga comunistă și cu societatea civilă, în favoarea radicalismului și a protestului stradal ca formă de revendicare a drepturilor sociale. „Atunci când celor de la putere nu o să le fie frică de noi, însemnă că nu ne justificăm existența”, este fraza cel mai des folosită, prin care acesta își rezumă crezul politic.

De cealaltă parte Íñigo Errejón, până acum secretarul politic al partidului, reprezintă facțiunea moderată a indignaților, adeptul unei alianțe cu Partidul Socialist și a unei politici  mai pragmatice, mai puțin conflictuale și mai instituțională, care ”să atragă electoratul de centru”.

Disensiunile dintre cei doi au apărut încă de la începutul anului trecut, când Errejón a susținut o alianță cu Partidul Socialist, al lui Pedro Sanchez, pentru a forma o  nouă majoritate parlamentară necesară guvernării, propunere respinsă în acel moment de Pablo Iglesias, care a refuzat cu aroganță orice colaborare cu stânga tradițională, cu așa numitele  ”partide ale castei”.

Congresul s-a terminat iar acum amândoi trebuie să digere rezultatul acestor alegeri după o campanie dură care a dat senzația ca partidul se va scinda  în două.

Pablo Iglesias a câștigat și e mai puternic ca niciodată, dar are obligația de a pacifica un partid în care mai mult de o treime dintre militanți nu sunt de acord cu forma personalistă a acestuia de a de a face politică.

”Unitate şi umilință” a fost sintagma pe care acesta a repetat-o până la sațietate după ce a aflat rezultatul câștigător, probabil findcă cei aproape 9000 de militanți prezenți în sala congresului scandau și cereau ”Unitate!” sau fiindcă probabil miza cea mai importantă a acestui congres a fost însăși unitatea partidului, şi de Pablo Iglesias depinde acum viabilitatea acestei mișcări politice care s-a născut în urma unui protest stradal, a protestelor indignaților contra sistemului în 15 mai 2011.

692