Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


SUA: Cât de legală și morală a fost publicarea e-mailurilor democrate în campania electorală prezidențială?

jonathan_peters.jpg

Jonathan Peters
Image source: 
http://journalism.ku.edu

Jonathan Peters, de meserie avocat, este asistent la facultatea de jurnalism și științele comunicării a Universității Statului Kansas - Lawrence. Specializat în jurisprudența libertății de expresie și mediatice (prevăzută în Primul Amendament al Constituției americane) el se află în centrul dezbaterilor legale și deontologice care animă comunitatea jurnalistică după scandalurile campaniei electorale prezidențiale, cu prelungiri, și amplificări, în administrația Trump.

Jonathan Peters este autorul raportului PUTIN, POLITICA ȘI PRESA (detalii aici), publicat recent sub egida revistei de jurnalism Columbia, al cărei corespondent este. În acest raport, Peters pune sub lupă etică și legală problematica diseminarii mediatice a e-mailurilor Democrate în perioada campaniei încheiate în noiembrie anul trecut. Analiza aceasta are atât urgență - dat fiind ritmul fără precedent al "scurgerilor" de informații - cât și consecințe, în condițiile de ostilitate declarată a unui Executiv gata să speculeze orice vulnerabilitate juridică a instituțiilor media. Există și un alt motiv al acestei frenezii introspective a breslei. Cum scrie Jonathan Peters în Introducerea raportului, citând un bilanț exhaustiv publicat în New York Times pe 13 decembrie trecut, toate publicațiile majore au devenit, involuntar, pe parcursul campaniei, "instrumente de-facto ale serviciilor de informații rusești".  Fără o analiză de felul celei întreprinse de Jonathan Peters, istoria se poate repeta, instituțiile mediatice pot cădea iar în aceeași capcană.

 

Jonathan Peters: Din punct de vedere juridic, întrebarea este dacă, în lumina Primului Amendament la Constituție, ai dreptul să publici e-mailurile piratate ale Democraților - material furat. Trebuie deci analizat gradul de vulnerabilitate legală a sursei. Din unghi etic chestiunea este dacă - având dreptul - trebuie s-o faci.  Dacă răspunzi afirmativ, ne interesează mecanismul decizional - cum ai luat hotărârea respectivă.  După acest parcurs, ajungi la CUM: prezentare, proporționalitate, control editorial al veridicității conținutului.

 

Reporter: Concluzia raportului - una dintre ele - este că dreptul de a publica materiale de "origine dubioasă" există, dar el nu este absolut. Exista restricții, limitări. Care ar fi aceste restricții?

Jonathan Peters: Cazul din sfera Primului Amendament care a stabilit dreptul de a publica documente furate, atâta timp cât n-au fost procurate ilegal de jurnalistul însuși, se numește 'Bartnicki' și datează din 2001. Era vorba despre un comentator radio care a difuzat o înregistrare, făcută ilegal, a unei conversații între un negociator și un lider al sindicatului cadrelor didactice din statul Pennsylvania angajat în negocieri  cu un inspectorat școlar. Chestiunea de adjudecat era dacă acel comentator avea dreptul constituțional de a difuza conversația, obținută de la o sursă care o înregistrase pe ascuns.  Verdictul Curții Supreme a fost DA, atâta vreme cât tu, ca jurnalist sau comentator, n-ai jucat nici un rol în achiziționarea ilegală a documentului repectiv. Așadar, o cale de a ataca în justiție protecțiile BARTNICKI este să arăți că organul mediatic în cauză a jucat un rol activ în procurarea ilegală a materialului. Alte căi de atac sunt în afara perimetrului protejat de Bartnicki: unu - dezvăluirile au un caracter intim, doi - afectează drepturi de autor, trei - divulgă secrete comerciale, și, patru - sunt defăimătoare.

 

Reporter: S-a publicat, cu informații de natură intimă, personală, în "registru minor", cu tot,  deși, trebuie spus,  instituțiile mediatice serioase s-au ferit, în general, să disemineze coduri numerice personale, adrese, etc. prezente pe Wikileaks.  În acest caz, interesul public l-a învins pe cel privat. De ce?  Care sunt factorii de considerat  într-o decizie de acest gen?

Jonathan Peters: Ne poate ghida, în luarea unei decizii de a publica sau nu material piratat de genul e-mailurilor aparținând lui Podesta și Comitetului Național Democrat, principiul că e  moralmente justificat să publici informație privată adevărată dacă ea prezintă un interes public legitim, dacă nevoia publicului de a ști nu poate fi satisfăcută pe alte căi, și dacă beneficiul e mai mare decât posibilele daune. Acest din urmă aspect trebuie cântărit ținând cont nu doar de persoanele afectate direct, ci și de societate în general.

 

Reporter: Având în vedere aceste considerațiuni, și cele anterioare, cum explicați că majoritatea publicațiilor serioase s-au ținut la distanță de așa numitul dosar Steele - un rezumat al relațiilor cu și în Rusia ale președintelui și anturajului său?

Jonathan Peters:  Probabil că toate elementele de luat în calcul în  analiza modului în care au fost tratate  acele dezvăluiri sunt cuprinse în Preambulul raportului și în partea a IIIa. Preambulul menționează că informația de ordin personal trebuie să fie adevărată.  E nevoie  deci de un efort de a verifica toate aserțiunile și determina dacă utilitatea informațiilor atârnă mai greu decât posibilele daune. E clar că,  dacă nu poți verifica independent conținutul dosarului,  răul publicării e mai mare decât binele.

 

Reporter: Când e justificat să publici?  Care ar fi criteriile, pe ce baze deontologice trebuie luată hotărârea?

Jonathan Peters: Dreptul legal de a publica nu te autorizează  să publici.  Exista câteva principii fundamentale ale domeniului în care lucrăm. Avem de pildă, la Bill Kovach și Tom Rosenstiel - în faimoasele lor ELEMENTE  ALE JURNALISMULUi - conceptul de obligație față de adevăr, ideea că trebuie să primeze loialitatea față de cetățean, că este esențial să verifici tot ce e menit publicării. În plus, se impune să veghem ca materialul publicat să fie complet și proporțional. Toate acestea, pe fundalul a ceea ce eticistul media Deni Elliott și alții numesc "firul conducător" al jurnalismului, anume responsabilitatea socială: să oferi cetățeanului informația de care are nevoie pentru a se guverna eficient.

 

Reporter: Nu dați, în raport note prea mari pentru prestația general - cu notabile excepții - a mass-mediei la subiectul  e-mailurilor piratate. Din ce motive?

Jonathan Peters: Pe ansamblu, se poate considera că a lipsit proporționalitatea. Un număr mare de articole s-au concentrat asupra detaliilor "picante" care nu satisfaceau standardul interesului public. În unele articole care s-au ocupat de aspecte serioase, cu greutate,  consumatorul de știri a fost lipsit de contextul care să-l ajute să descifreze sensul mai larg al evenimentelor.  Aceasta ar fi, cred,  deficiența majoră în tratarea subiectului e-mailurilor. Decizia inițială de a publica a fost în linii generale corectă. Problema s-a ivit, după trecerea acelui prag, în modul de prezentare a subiectului. Acolo jurnaliștii au părut să aibă dificultăți.

Ascultă: Jonathan Peters intervievat de Radu Tudor
827