Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Acte semnate de președinți americani -Planul Marshall

marshall.jpg

Generalul George C. Marshall (stânga) discută cu președintele Truman, 18 octombrie 1950
Image source: 
wikimedia commons

În urmă cu aproape 70 ani, pe 3aprilie 1948, președintele american Henry Truman a semnat un act care a schimbat înfățișarea lumii occidentale de după al Doilea Război Mondial: Planul Marshall.

De-a lungul istoriei, președinții americani au semnat și altfel de decrete decât cele de care tot auzim în prezent. Un exemplu îl constituie Planul Marshall promulgat de președintele Harry S. Truman exact pe 3 aprilie, în 1948.

Secretarul de Stat american, generalul Marshall a susținut pe 5 iunie 1947 un discurs foarte important la Universitatea Harvard. ,,Situația mondială este foarte gravă”, a afirmat acesta, continuând prin a sublinia, referitor la Europa, faptul că: ,,Este necesar să se aibă în vedere un ajutor suplimentar, un ajutor care să fie gratuit și care să fie foarte important, existând altminteri riscul de a ne expune la o dislocare economică, socială și politică foarte severă.”

Planul pe care generalul Marshall îl contura în discursul său nu se adresa doar unor țări precum Franța sau Anglia, ci ,,țărilor europene în asamblul lor, care trebuie să întocmească, în prealabil, bilanțul resurselor și al posibilităților și să stabilească între ele o cooperare”, după cum preciza secretarul de stat american.

Franța și Marea Britanie au decis să se consulte cu guvernul sovietic înainte de a lua vreo decizie, în cadrul unei conferințe care s-a întrunit la Paris între 27 iunie și 2 iulie. Cum era de așteptat, reprezentantul URSS, ministrul de externe Molotov a criticat vehement planul Marshall și s-a opus aplicării lui.

Cu toate acestea, Franța și Anglia au decis să meargă mai departe și să invite toate țările europene la o conferință pentru a analiza propunerea americană. Țările comuniste au refuzat toate, în timp ce alte 14 state europene au acceptat imediat invitația (Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia, Olanda, Islanda, Belgia, Luxemburg, Elveția, Turcia, Austria, Danemarca, Suedia și Norvegia). Conferința celor Șaisprezece a început la Paris pe 12 iulie, iar lucrările sale s-au concretizat pe 22 septembrie printr-un raport semnat de toate statele participante, trimis guvernului american.

Uniunea Sovietică a reacționat rapid. Nu numai că a catalogat fiecare guvern semnatar al Planului Marshall ca ,,valet al imperialismului american”, dar s-a și activat imediat pentru  realizarea unui organism de legătură între statele comuniste. Astfel, pe 22 septembrie 1947 a luat naștere Cominformul –Biroul Informativ al partidelor comuniste. În cadrul primei întâlniri a acestuia, reprezentantul rus Jdanov a explicat că lumea era împărțită în două tabere, cea ,,imperialistă’’ și ,,capitalistă”, condusă de SUA și cea ,,antiimperialistă” și ,,anticapitalistă”, condusă de URSS.

Planul Marshall a obținut votul Senatului și pe cel al Camerei Reprezentanților în martie 1948, iar pe 3 aprilie legea a fost semnată de președintele Truman.

Restul este istorie...

...și, desigur, istoria continuă...

 

Sursa: Jean-Baptiste Duroselle, Istoria Relațiilor Internaționale 1919-1947, vol. 1, Editura Științelor Sociale și Politice, București, 2006

Rubrica Accent pe istorie din 3 aprilie 2017
751