Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Istoricul Robert Paxton, medaliat cu Legiunea de Onoare: “Trump, un plutocrat generic”

robert_paxton.jpg

Robert Paxton

Robert Paxton a fost,  vreme de aproape 30 de ani, până în 1997, profesor de științe sociale la Universitatea Columbia din New York.  După studii post-universitare la Oxford și un doctorat la Harvard în 1963, a predat la Berkeley, în California, și apoi la Universitatea Statului New York - Stony Brook. 

Profesorul Paxton este cunoscut în primul rând ca specialist în istoria fascismului, cu deosebire a regimului colaboraționist de la Vichy și Franței din perioada ocupației naziste, despre care a scris cărți și articole fundamentale,  dintre care cea  mai cunoscută este FRANȚA REGIMULUI DE LA VICHY: Vechea Gardă și Noua Ordine, publicată în 1972.  În 1993 a colaborat cu Claude Chabrol la documentarul OCHIUL VICHY-ULUI iar patru ani mai târziu a fost chemat să depună mărturie la procesul Papon. În 2009 statul francez l-a răsplatit, pentru merite istoriografice excepționale, cu Legiunea de Onoare.

Robert Paxton încearca, luna trecută,  în ziarul francez Le Monde, un răspuns la întrebarea Trump, Fascist sau Plutocrat? Răspunsul este și una și alta, cu observația, importantă pentru autor, că "e tentantă, dar nu neapărat exactă" eticheta de fascist, pentru că poate oculta acele diferențe care contribuie la o înțelegere mai bună a trumpianismului.  Trump este în fond un unicat, un plutocrat "generic", precizează profesorul Paxton în articolul republicat în numărul curent al revistei Harper's, un "oportunist interesat exclusiv de propria-i faimă și avere, un autocrat lipsit de orice respect pentru lege, tradiție politică, ideologie".

Robert Paxton:  Vorbele și faptele lui Trump ne-au reamintit de tacticile și retorica lui Hitler, sau Mussolini. Alte aspecte ale campaniei sale au fost însă foarte diferite de fascism, de pildă dorința de a dereglementa, de a elimina legislația care protejează mediul și forța de muncă.

Reporter: Să revenim mai în detaliu domnule profesor, la asemănările care contează, - pentru că trecutul e prolog, cum se spune - la ceea ce ați numit "alarmanta tendință a candidatului Trump de a recurge la o tematică și stilistică fascistă".

Robert Paxton: Mă refeream la diagnosticul de declin - clasic fascist ca metodă - la argumentul că țara e la ananghie din cauza unor lideri slabi, el  fiind cel care va restabili puterea și autoritatea statului - apoi la desemnarea unei minorități periculoase și vinovate pentru această slăbire - în cazul lui Trump imigranții, cu deosebire  cei mexicani. Să adăugăm lipsa de respect pentru lege,  arătată în scandarile gen "Clinton la zdup", care a trădat o totală indiferență față de modul de funcționare al justiției, instigarea la violență în timpul mitingurilor electorale, și tactica de a sosi cu avionul, care a fost marea inovație a lui Hitler în 1932. Toate acestea au sunat și arătat precum limbajul și practica fascistă.

Reporter: Care dintre aceste elemente au fost purtate din campanie la guvernare? Ați spus, în perioada campaniei, că "temperamentul violent al unui Trump  la putere e ceva imprevizibil, care mă înspăimântă". Cum vă simțiți după primele sale 100 de zile la Casa Albă, mai înspăimântat, sau mai puțin înspăimântat?

Robert Paxton: Mai înspăimântat nu știu,  mai puțin înspăimântat cu siguranță nu.  A început să pună în practică unele promisiuni anti-imigraționiste din campanie, a încercat să oprească selectiv imigrația, a întețit deportările chiar și în rândul familiilor de ilegali care au copii cetățeni americani.  Blamarea străinilor și imigranților nu s-a oprit. Motive de îngrijorare există și în politica externă, din cauza inexperienței, ignoranței și impulsivității lui, a președintelui. Înlăuntrul țării mă preocupă posibila sa reacție, de ins cu temperament autoritar,  la un atac terorist.  S-ar putea socoti îndreptățit, liber, să ia hotărâri care să ciuntească libertățile individuale. E o  posibilitate care-mi provoacă neliniște. Am putea avea, de asemenea o demonstrație care degenerează în violență,  și la care Trump răspunde foarte dur. Am zero încredere în respectul domnului Trump pentru domnia legii.

Reporter: Victoria lui Trump rămâne un șoc, pentru că încă nu poate fi înțeleasă până la capăt.  V-aș ruga să încercați o explicație de etapă.

Robert Paxton: Ce i-a dat lui Trump majoritatea în Colegiul Electoral, (nu, cum bine știm, și cea a votului popular) a fost că a identificat, și a răspuns cu simpatie,  la descurajarea, disperarea chiar, manifeste în  acele sectoare ale populației care n-au beneficiat de renașterea economică a perioadei Obama.  Percepția că unii negri din clasa mijlocie lucrează, în vreme ce unii albi sunt șomeri, a dat acestei stări de spirit o tentă rasistă. A existat deci un resentiment cu nuanță rasistă pe care Trump a știut - extrem de bine - să-l exploateze.

Reporter: În final, domnule profesor, care este locul lui Trump, al ascensiunii sale în primul rând,  în istoria pe care o știți atât de bine, și despre care ați scris cu atâta strălucire?

Robert Paxton: Succesul lui Trump a venit pe valul populist care a inundat toate țările industrializate, afectate de crizele gemene ale imigrației și mutației socio-economice care lasă în urmă unele paturi ale populației.  Acest val afectează cu deosebire Europa de Vest, unde a creat un climat foarte asemănător celui care a favorizat victoria lui  Trump,  în cazul căruia există, cred,  un factor în plus,  specific Statelor Unite și premergător actualului președinte,  anume impresia că instituțiile statului nu funcționează cum trebuie.  Avem, între democrațiile lumii,  una dintre cele mai scăzute cote de participare în alegeri. Mulți au devenit cinici, socotind că n-are rost să te mai deranjezi când de două ori în ultimii 16 ani am avut situații în care candidatul  ieșit pe locul doi a fost uns președinte de către Colegiul Electoral, o mașinărie datând din secolul al XVIII-lea. Cinismul este accentuat de practica stabilirii circumscripțiilor electorale parlamentare pe baza unui algoritm sofisticat,  care desenează harta casă cu casă aproape, stradă cu stradă, în așa fel încât să nu existe practic nici un fel de concurență reală - cel în funcție să poată câștiga fără probleme. Adăugați gradul extrem de polarizare care cauzează, în sistemul nostru politic, o scleroză și o animozitate fără precedent. Trump nu va ameliora această situație.  Dimpotrivă, nu va face decât s-o agraveze, prin maniera sa agresivă și prin oamenii pe care i-a instalat în funcții ministeriale.  E, acesta, un moment de adâncire a dezbinării și mâniei în America, nu de vindecare sau reconstrucție.

 

Vezi și: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

1261