Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Demiterea prin vot parlamentar, calea cea mai ușoară de înlăturare a președintelui

brian.jpg

Brian Kalt este expert drept constituțional american, autorul volumului "Suspans constituțional. Ghid juridic pentru președinți și dușmanii lor".

Brian Kalt este profesor la Universitatea Statului Michigan - East Lansing și mare specialist în drept constituțional. El a consacrat numeroase articole, și una dintre cele două cărți publicate până acum, subiectului spinos, controversat, al crizelor instituției prezidențiale.

În SUA se vorbește despre echilibrul puterilor în stat, dar puterea judiciară pare să fie handicapată, în raport cu cea prezidențială, de absența precedentului, a unei cazuistici legate de auto-grațiere, sau de imunitatea în perioada exercitării funcției.

Jurisprudența americană, de tip-anglo-saxon, se bazează pe precedent, și realitatea este că aceste două chestiuni - abordate de invitatul nostru în prima parte a interviului - n-au fost testate, adjudecate în instanță. Președintele Trump teoretic poate încerca orice.  Există totuși două constrângeri posibile. Prima, destituirea prin procedură parlamentară, a fost abordată pe larg de Brian Kalt în prima parte a interviului (detalii aici).

Brian Kalt: Există pericolul destituirii, plus posibilitatea punerii sub acuzare pentru corupție.  Să luăm un caz ipotetic: președintele grațiază în schimbul unei șpăgi de un milion de dolari; grațierea ar fi valabilă, dar luarea de mită ar constitui o crimă pentru care un președinte poate fi acționat în justiție. Și pentru că grațierea acoperă doar fapte trecute, un președinte nu s-ar putea grația pentru că s-a grațiat, adică nu s-ar putea ierta pentru luare de mită fără ca noua grațiere să devină o crimă nouă.

Reporter: S-a vorbit mult, în ultimele luni, sub impactul ieșirilor necontrolate, neprotocolare ale președintelui, despre starea sa psihică, mentală, despre măsura în care este la înălțimea funcției, despre recursul constituțional care ar putea exista, Amendamentul 25? Cât de solid, cât de practic este  acest recurs?

Brian Kalt: Al 25-lea Amendament la Constituție conține două prevederi cu privire la un președinte incapacitat.  Textul inițial avea ambiguități extrem de periculoase, consecința fiind că în perioade de incapacitate fizică prezidențială nimeni nu făcea nimic, și treceau, în unele cazuri,  luni întregi fără un lider la Casa Albă. Al 25-lea Amendament a oferit două corecții. Capitolul 3 este foarte clar și a fost utilizat în câteva rânduri:  președintele,  își deleagă atribuțiunile vice-președintelui strict pentru perioada de incapacitate cauzată, de exemplu, de o operație sub anestezie generală. Articolul 4 este aplicabil unor situații în care președintele este incapacitat, ca în articolul 3,  dar nu poate, sau nu vrea s-o recunoască. Pentru astfel de situații avem următorul mecanism: vice-președintele preia provizoriu puterea dacă acesta, plus majoritatea membrilor guvernului consideră că președintele nu-i în măsură să-și îndeplinească atribuțiunile.  Președintele se poate opune, și după patru zile își poate relua activitatea, dacă în acest răstimp vice-președintele și membrii cabinetului nu reafirmă decizia inițială. Dacă o fac, și președintele continuă să se opună, atunci disputa este arbitrată în Parlament, prin vot, fiind necesare două-treimi în Cameră și două-treimi în Senat pentru a valida starea de incapacitate prezidențială. Două - treimi e greu să obții. Pentru demitere e suficientă majoritatea simplă. Înlăturarea unui președinte prin mecanismul articolului 4 necesită așadar mai multe voturi parlamentare decât o destituire. Dacă e atât de inacceptabil comportamentul președintelui încât se impune un astfel de remediu,  demiterea este, fără îndoială, calea mai ușoară.

Reporter: Articolul 4 oferă așadar o soluție complicată, dificilă, și are, cum explicați în cartea SUSPANS CONSTITUȚIONAL,  incovenientul suplimentar că poate fi proverbialul "leac mai rău decât boala". E un instrument ce trebuie folosit cu mare grijă, pentru că poate duce la un "scenariu de coșmar".

Brian Kalt: Cum am spus, vice-președintele și guvernul au la dispozitie patru zile pentru a reafirma că presedintele este incapacitat; președintele nu poate reveni decât după expirarea acestui termen. Modul în care e formulat articolul face însă posibilă o situație în care președintele spune "nu, nu sunt incapacitat, îmi reiau activitatatea imediat". După care, dovedind că-i perfect apt, destituie guvernul neloial și numește unul interimar. Vice-președintele poate atunci să se declare el în control, generând o criză îngrozitoare:  două persoane susținând simultan că dețin puterea, și două grupuri pretinzând, în același timp, că sunt guvernul legitim. În carte, cer celor abilitați să clarifice lucrurile pentru a preveni o astfel de situație. Până atunci,  utilizarea articolului 4 împotriva unui președinte care-și păstrează întreaga capacitate de a recurge la Twitter pentru a mobiliza zeci de milioane de suporteri în sprijinul interpretării pe care o dă el Constituției mi se pare un act foarte periculos, și de evitat.

Reporter: În eventualitatea că i se atribuie încălcări dovedite ale legii, Trump se confruntă, în rezumat, cu două pericole reale și realiste: destituirea și posibila condamnare, după încheierea mandatului sau mandatelor, pentru fapte de natură criminală stabilite de ancheta procurorului independent Robert Mueller. Instituția aceasta a procurorului independent este și ea însă fragilă. Poate să fie Mueller concediat, ancheta să astfel terminată, sabotată sau în cel mai bun caz întârziată?

Brian Kalt: Procurorul special este parte a Executivului. Curtea Supremă a decis, în cazul Morrison – contra - Olson, că poate fi, în anumite situații și moduri, protejat de concediere. Pe de altă parte, verdictul spune cât se poate de clar - pentru mine, în orice caz - că președintele trebuie să aibă, în ultima instanță și când consideră necesar, autoritatea de a concedia  un procuror independent,  direct,  sau indirect concediindu-l  pe superiorul ierarhic al acestuia, ministrul justiției. Se prezumă însă că președintele va plăti un preț politic mare pentru o astfel de faptă, asupra căreia planează spectrul destituirii.  Pe de altă parte, dacă zeci de milioane de suporteri acceptă orice i-ar face procurorului special, cu alte cuvinte dacă are destul capital politic pentru a scăpa basma curată, atunci nu rămâne nimic de făcut.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă AICI partea a II-a a interviului cu Brian Kalt
452