Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Ultimul țar al Rusiei sau apusul dinastiei Romanovilor

nicolae_ii.jpg

Țarul Nicolae al II-lea în timpul primului război mondial
Image source: 
Wikipedia / public domain

La 1 noiembrie 1894 urca pe tronul Imperiului Rus Nicolae al II, cel care urma să devină ultimul țar al Rusiei. Domnia sa a fost una tumultuoasă, iar finalul ei și mai zbuciumat. După ce a abdicat în martie 1917, bolșevicii, la comanda lui Lenin, l-au executat pe Nicolae al II-lea, împreună cu întreaga sa familie. Cum s-au încheiat trei secole de dinastie Romanov, aflați din Pagina de istorie.

Împăratul rus Nicolae al II-lea a urcat pe tron la moartea tatălui său, țarul Alexandru al III-lea, secerat prematur de alcool și de o boală renală. Atât tatăl său, cât și apropiații lui Nicolae îl considerau nepregătit pentru a prelua conducerea unui imperiu atât de vast, care se confrunta, în acea perioadă cu importante frământări sociale. Muncitorii și țăranii, nemulțumiți de veniturile scăzute și de condițiile proaste de muncă, declanșau frecvent revolte, care tot mai des sfârșeau în masacre ordonate de la cel mai înalt nivel al Rusiei și executate de armată.

Intrarea în războiul cu Japonia, în care armata Rusă a pornit dotată prost și nepregătită, a contribuit și ea la declinul monarhiei în Rusia. Înfrângerea din războiul cu Japonia a dus la izbucnirea Revoluției din Februarie 1905, pe parcursul căreia au avut loc greve și revolte locale. Populația și chiar și bogații industriași protejați ai regimului, îl considerau pe Nicolae al II-lea responsabil de dezastru. Revoluția din Februarie l-a forțat pe Nicolae să accepte un parlament ales prin vot indirect, Duma, concesie făcută publică prin Proclamația din Octombrie.

Nicolae al II-lea ar fi vrut ca forul să fie unul consultativ, mai mult cu rol decorativ, un parlament constituit din reprezentanți ai aristocrației care, și ei, doreau păstrarea privilegiilor sociale și economice. Așa se face că Nicolae al II-lea a fost doar formal un monarh constituțional.

Nicolae al II-lea ar avea șansa de a fi cunoscut în istorie drept Nicolae cel sângeros. Orice revoltă sau manifestare care a avut loc în Rusia, sub domnia sa, atât cea autocratică, cât și în cea de așa-zisă monarhie constituțională se termina, invariabil, în sânge. Sute de mii de oameni și-au pierdut viața, fie că manifestau violent, fie pașnic.

Acesta era tabloul Rusiei, la izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914. Țarul Nicolae al II-lea s-a simțit dator să conducă personal armata, lăsând treburile interne pe mâna soției sale, Alexandra, care era însă preocupată mai mult de problema gravă de sănătate a țarevicului Alexei, bolnav de hemofilie. În plus, după spusele contemporanilor, se afla sub influența mistică a călugărului Rasputin.

Înăsprirea condițiilor de viață din spatele frontului și incapacitatea armatei de a menține succesele militare temporare din iunie 1916 au dus la o serie de noi greve și tulburări în iarna care a urmat. La sfârșitul „Revoluției din februarie” din martie 1917, Nicolae al II-lea a fost forțat să abdice în numele său și al țareviciului, în favoarea fratelui său, Marele Duce Mihail Alexandrovici. Însă Ducele Mihail a refuzat tronul și a abdicat a doua zi. Așa au luat sfârșit trei secole de istorie a dinastiei Romanov. Cât despre soarta tragică lui Nicolae al II-lea și a familiei sale, vă invităm să ascultați o altă Pagină de istorie.

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 1 noiembrie 2017
194