Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Sfârșitul mondializării? (Le Figaro)

hands-600497_960_720.jpg

Image source: 
pixabay.com

Ziarul francez Le Figaro se întreabă dacă nu cumva asistăm la începutul de-mondializării. Și dacă Donald Trump nu va fi cel care va da lovitura de grație mondializării?

Economia s-a internaționalizat continuu după 1945. Dar, odată cu criza din 2008, globalizarea încetinește .

Satul global, așa cum este numită planeta noastră în  era digitală,  se rezumă într-o formulă simplă: "Proiectat de Apple în California, asamblat în China”.

În 1910, britanicul Norman Angell a publicat  un best-seller, numit Marea Iluzie, care i-a adus Premiul Nobel pentru Pace:  el  a arătat că un război mondial  nu poate izbucni atunci când legăturile economice între marile națiuni sunt  profunde.

Privind înapoi, ”prima globalizare"  poate fi considerată perioada numită "La Belle Epoque”, întreruptă brutal într-o zi de  iunie 1914, la Sarajevo.  Dar apoi, comerțul mondial și-a recâștigat treptat încrederea, până înainte de criza financiară din 2008. Și, cum istoriei îi place să ne joace farse, tocmai Donald Trump, noul președinte al Statelor Unite pare gata să-i dea lovitura de grație.

Ei bine, dar nu tocmai Statele Unite sunt rezultatul primei globalizări, atunci când cincizeci de milioane de europeni au emigrat peste Ocean? Și nu Washingtonul a fost principalul organizator al celui de-al doilea val de internaționalizare, prin crearea ONU, în 1945, culminând cu căderea Zidului Berlinului în 1989, care  a marcat victoria totală în Războiul Rece?

Dar, deja, economiștii încearcă să prevadă consecințele acestei "dezintegrări". Analiștii de la Deutsche Bank  văd  câteva urmări: "Reducerea dezechilibrelor comerciale;  reducerea finanțării în dolari; încetinirea investițiilor internaționale; reluarea presiunilor inflaționiste; eficiență sporită a politicilor monetare naționale ".

Rămâne întrebarea fundamentală,  veche de când lumea, pusă de Michel Camdessus, directorul general al FMI între 1987 și 2000: "Suntem provocați să dezvoltăm o guvernanță globală bazată pe libertatea popoarelor și nu pe cucerirea și dominarea unora, fie că este vorba de Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon”.

Ne trebuie repede un nou Congres de la Viena, asta dacă nu vrem să sfârșim cu un summit la Beijing-Washington. Adică, o a doua Yalta.

 

La câteva zile după cucerirea orașului Alep, președintele sirian Bashar al-Assad a vorbit pentru mass-media franceză. Cotidianul libanez L'Orient-Le Jour decriptează câteva dintre mesajele sale.

Oridecâteori se prezintă în fața mediei occidentale, președintele sirian exersează același număr: se îngrijește de imaginea sa, își pune cel mai bun costum, ia un ton sobru și calm și repetă aceleași cuvinte.

În interviul în cauză, președintele sirian i-a încurajat,  pe cititorii francezi să nu dea crezare relatărilor din mass media:

”Aș dori să spun poporului francez că mass-media mainstream au eșuat în majoritatea țărilor occidentale și că realitatea a contrazis  relatările lor. Există mass-media alternative, prin care fiecare cetățean francez poate căuta realitatea", a spus liderul sirian.

Apoi, el a găsit justificarea pentru distrugerea propriei țări:

"Toate războaiele provoacă distrugeri, toate războaiele cauzează morți. Nu se poate spune că războiul este bun", a spus Assad.

Dar chiar și războiul se supune anumitor reguli, ceea ce Bashar Al-Assad se pare că uită.

Assad și sponsorii săi ruși și iranieni au distrus spitale, școli,  spații publice vizate în mod deliberat.

Contrar a ceea ce susține, președintele sirian a mizat pe război  ca pe cel mai bun mod de a-și menține puterea.

Apoi, Assad a întrebat: ”Dar cum putem elibera civilii din zonele ocupate de către teroriști?”

Termenul "eliberare" este, însă, criticabil. Ce  fel de "eliberare", este atunci când o parte a orașului milenar Alep a fost transformată într-un cimitir în aer liber?
 
În sfârșit, Assad a mai spus: ”Dacă simt că poporul sirian nu mă vrea, eu nu voi mai fi președinte. Deci, întrebarea nu depinde de mine într-un mod major, cât de poporul sirian ".

Desigur, Assad nu putea să rămână la putere fără susținerea sau pasivitatea unei părți a populației siriene. Dar, după luni de proteste pașnice în care s-a cerut plecarea lui, după aproape șase ani de conflict, și cu mai mult de jumătate din populația siriană refugiată, este greu de crezut că majoritatea poporului sirian l-ar mai dori pe Assad, conchide ziarul libanez.

 

O nouă rundă de negocieri cu privire la reunificarea Ciprului s-a deschis la Geneva. Dincolo de problemele politice, economia joacă un rol în accentuarea diviziunilor dar și în soluțiile de reunificare. Iată două abordări, din presa greacă și turcă.

Ziarul grec To Vima privește către interesele de afaceri ale viitorului secretar de stat american.

”În mod incontestabil, Nicosia a presat pentru o soluție înainte de instalarea secretarului de stat american Rex Tillerson (fostul șef al Exxon), care a investit în zona economică exclusivă  din actuala Republică Cipru - și nu în cealaltă Republică, ce ar urma , eventual, să existe în viitor. "

Iar ciprioții turci dornici sunt dornici de prosperitate, observă ziarul electronic turc T24:
 

"Ca și  germanii, după al doilea război mondial, ciprioții greci s-au îmbogățit cu sudoarea frunții. În schimb, ciprioții turci s-au mulțumit cu averile lăsate de cei care au fugit din Nord, iar banii i-au trimis în Turcia. Cipru este cel mai bun laborator din lume pentru a răspunde la întrebarea de ce creștinii se dezvoltă în timp ce musulmanii rămân în urmă. Acesta este motivul pentru care ciprioții turci aspiră la reunificarea insulei. Ei cred că pot profita de progresul altora. Dar chiar și așa, ciprioții turci nu vor ajunge niciodată la nivelul ciprioților greci. Pentru că prosperitatea ține în principal de organizare și de bun simț". (sursa: Eurotopics)

Revista presei internaționale din 11 ianuarie 2017
400