Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Partea grea a Brexitului de-abia urmează (Bloomberg, EU Observer)

may_brexit.jpg

Premierul britanic Theresa may vorbește despre Brexit, Florența, 22 septembrie 2017
Image source: 
Reuters/Maurizio Degl'Innocenti

Acesta este avertismentul lansat de Bloomberg, în chiar debutul noii runde de negocieri de la Bruxelles. Și nu este singura publicație care gândește în acest fel.

Discursul prim-ministrului Theresa May de la Florența, de vineri, a deschis destul de mult calea concesiilor. Dar abia discuțiile din această săptămână vor arăta cât de mult este dispus Regatul Unit să cedeze.  

Mulți dintre susținătorii Brexitului se tem că Marea Britanie va rămâne pe piața unică pentru o perioadă de tranziție de doi ani, timp în care va continua să achite contribuții la bugetul european.

Și acum vine partea dificilă. Duminică, ministrul britanic pentru Brexit, David Davis a promis că va examina îndeaproape  orice calcul referitor la nota de plată a divorțului. El a respins ca fiind pură invenție o estimare a notei de plată la 40 de miliarde de lire sterline. Ministrul de externe Boris Johnson  s-a arătat și el stânjenit de propunerile lansate de May la Florența.

În orice caz, e o probabilitate tot mai redusă ca liderii UE să se poată pronunța, la summitul de la mijlocul lui octombrie, asupra trecerii la negocierile comerciale, notează Bloomberg.

EU Observer remarcă faptul că scopul perioadei de tranziție de doi ani, propusă de Theresa May, este de a câștiga timp pentru a se putea ajunge la ceea ce se speră că va fi un acord comercial.

Cu toate acestea, complexitatea unei asemenea înțelegeri reprezintă o problemă. De exemplu, aranjamentul comercial dintre UE și Elveția a avut nevoie de opt ani pentru a fi ratificat.  

Pentru Marea Britanie - o economie mai complexă decât Elveția - acest lucru ar putea dura cu mult mai mult.

Și mai există o problemă. Prezența pe piața unică permite accesul automat la comerțul liber cu 60 de țări la nivel global. Astfel că o ieșire ar fi o piedică pentru comerțul britanic la nivel global, atrage atenția EU Observer.

 

Presa europeană continuă să analizeze succesul electoral obținut de Alternativa pentru Germania. Iată și câteva posibile explicații.

Pentru Le Nouvel Observateur, succesul AfD s-a bazat pe o campanie deosebit de agresivă, cu numeroase aluzii xenofobe. Creat în 2013 pentru a lupta, în primul rând, cu moneda euro, AfD s-a radicalizat. Astfel că o parte a activiștilor AfD au ajuns să facă apel la vocabularul nazist.

O altă cauză o constituie persistența unor diferențe puternice între Est și Vest, la 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Într-adevăr, AfD a obținut scoruri mult mai mari în partea de est a țării – aici a totalizat mai mult de 22% din voturi, aproape dublul său național.

Acest progres este deosebit de puternic în electoratul masculin: bărbații din cele cinci landuri din fosta Germanie de Est au votat în proporție de peste 27% cu AfD.

Denunțarea inegalităților sociale este o componentă importantă a discursului AfD. Astfel că AFD a reușit să atragă alegătorii din toate părțile, inclusiv din stânga, dar cea mai mare parte vine dinspre non-votanți și dinspre alegătorii care în mod tradițional votau cu dreapta.

Potrivit Financial Times, nu mai puțin de un milion de alegători care votaseră pentru partidul Angelei Merkel în 2013 au ales acum AfD. Astfel că, în ciuda faptului că a dobândit al patrulea mandat de cancelar, partidul Angelei Merkel este cel mai fragilizat prin creșterea AfD.

The Economist ne îndeamnă însă să nu dăm o atenție exagerată articolelor, mai ales celor din presa de limbă engleză, care tind să dea un caracter senzațional ascensiunii AfD. De fapt, nu e nimic surprinzător pentru o țară care în doi ani a primit un număr atât de mare de imigranți  și unde cele două partide principale au guvernat împreună în ultimii patru ani:

Politica AfD nu este fundamental nouă. Ea poate fi cel mai bine înțeleasă ca o fuziune nouă a unor concepții preexistente: naționaliștii anti-occidentali din micile orașe din Est, germanii proveniți din Rusia, înstrăinații politic și burghezii de dreapta din CDU, care se simt la rându-le înstrăinați de liberalismul doamnei Merkel.

Așadar, este succesul AfD îngrijorător? Absolut. Este o întoarcere la anii 1930? În niciun caz”, scrie The Economist.

 

În sfârșit, privim și către Kurdistan, ale cărui aspirații către independență provoacă îngrijorare. The New York Times crede însă că Washingtonul ar trebui de fapt să susțină independența kurzilor irakieni.

New York Times spune că administrația Trump a comis o mare greșeală atunci când a încercat să prevină referendumul, numindu-l "provocator și destabilizator".

Astfel, Statele Unite se concentrează exclusiv asupra volatilității pe termen scurt a regiunii și pierd din vedere oportunitățile pe termen mediu și lung:

Fără îndoială, în Orientul Mijlociu este dezastru: pentru a stabiliza cu adevărat regiunea, trebuie să înfrângem statul islamic, să înlocuim regimul brutal al lui Bashar al-Assad în Siria și să ținem sub control Iranul, care încă amenință cu programul său nuclear. Dar cea mai bună cale de a ieși din întuneric nu este prin puterea armelor, ci prin lumină. Iar un stat kurd independent ar fi un far de speranță în această parte a lumii.

Ar fi o victorie pentru valorile democratice, pentru autodeterminarea națională, pentru drepturile femeilor și minorităților.

Există oare o imagine mai semnificativă a luptei împotriva statului islamic decât cea a femeilor peshmerga? Ele luptă împotriva jihadiștilor care  tocmai asta doresc: subjugarea femeilor! Un stat kurd independent ar fi un exemplu în această parte a lumii în care femeile și fetele sunt de obicei cetățeni de categoria a doua”.

Revista presei internaționale din 26 septembrie 2017
387