Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Muncitorii detașați: o bătălie vitală pentru revigorarea Europei (Le Figaro)

muncitori_detasati.jpg

Muncitori la șantierul Saint-Nazaire, Franța, 10 ianuarie 2017
Image source: 
AFP/Loïc Venance

Acesta este titlul sub care cotidianul francez Le Figaro prefațează Consiliul pentru Ocuparea Forței de Muncă, Sănătate și Consumatori, care se desfășoară azi la Luxemburg. Și care va avea pe ordinea de zi exact situația muncitorilor detașați.

Obținerea unui rezultat bun în aceată chestiune, care îi divide pe cei 28, este crucială pentru restabilirea încrederii în UE, consideră Le Figaro. Ziar care reamintește că sloganul de campanie al președintelu Macron,  „Europa care protejează“ se referea inclusiv la „dumping“ social.

Fenomenul afectează mai puțin de 1% dintre lucrătorii din UE, dar se concentrează exact în acele domenii în care poate concura  prin subminarea protecției sociale: constructii, lucrari agricole și prelucrarea  produselor alimentare, turism, servicii de sănătate și chiar educație.

Jocul european a rămas practic neschimbat din 1996, cu mult înainte de intrarea în Uniune a unsprezece țări din Europa Centrală și de Est, care a adus un decalaj salarial de la 1 la 10 în UE.

Prin urmare, se permite unei companii să angajeze personal străin prin plata contribuțiilor sociale în țara lucrătorului, adesea mai mici decât în ​​țara gazdă. Astfel că lucrătorii detașați pot câștiga cu până la 50% mai puțin decât lucrătorii locali, potrivit Comisiei Europene. Rezultatul este o competiție distorsionată, atât pentru companii, cât și pentru angajați.

Scopul limitării detașării la 12 luni are meritul simplității, dar este în esență simbolic: durata medie a unui contract de astăzi este de 98 de zile

În orice caz, textul final al directivei va deveni lege europeană doar după ce va fi abrobat prin vot de Parlamentul European. La începutul anului viitor, în cel mai bun caz.

La actualul Consiliu, Germania, țările Benelux și Austria se află pe aceeași linie cu Franța. Obstacolele ar putea veni de la Portugalia și mai ales Spania, care ar putea realiza o minoritate de blocaj în Luxemburg. Cele două țări dispun de o flotă impresionantă de vehicule grele de marfă. Și lor li s-ar putea adăuga statele baltice, Bulgaria și (încă) Polonia”.

 

După ce Madridul și-a anunțat intenția de a prelua controlul asupra regiunii Catalonia, aproximativ 450.000 de oameni au ieșit în stradă în Barcelona, la chemarea mișcărilor pro-independență.

​​”Marele suveran”, titrează publicația catlană El Diario, cu referire la manifestanții pro-independență – o abordare care nu mai are nevoie de alte comentarii.

La Vanguardia, o altă publicație catalană, îl citează pe președintele catalan Charles Puidgemont, care consideră acțiunea Madridului drept un „atac și o încercare de umilire” – liderul de la Barcelona a anunțat că va convoca o sesiune în Parlamentul Catalan pentru a dezbate intențiile guvernului de la Madrid.

El Periódico de Catalunya scrie că grupul de hackeri Anonymus a inițiat  „o serie de atacuri împotriva mai multor site-uri guvernamentale spaniole precum și asupra celor aparținând Partidului Popular al lui  Mariano Rajoy”.

De partea cealaltă, cotidianul spaniol El Pais scrie că "Astăzi, Barcelona este un oraș deprimat, exclus din punct de vedere politic, unde ura se simte ca niciodată înainte. În Catalonia, naționalismul pare să se fi menținut pentru o lungă perioadă de timp, la un nivel simbolic. Dar, în realitate, sub această spoială, fenomenul a crescut treptat", scrie El Pais.

În Franța, Le Monde observă că premierul  Rajoy s-a gândit mult dacă activarea articolului 155 din Constituție poate determina renunțarea la planurile de independență catalană. ”El a sperat că secesioniștii vor da înapoi atunci când vor constata consecințele sociale și economice ale proiectului lor. Și el a amânat mult acest moment, în ciuda presiunii exercitate de formațiunea sa de centru-deapta și de alegătorii săi, dar și de cea mai mare parte a presei spaniole. Cu toții i-au cerut timp de câteva săptămâni un răspuns ferm și rapid pentru a pune capăt procesului separatist.

De partea sa, Carles Puigdemont,are acum două variante: să se răzvrătească și să proclame Republica Catalană sau să dea înapoi pentru a păstra autonomia catalană”, scrie Le Monde.

 

În presa poloneză, capul de afiș îl constituie autoincendierea unui bărbat care protesta față de politicile guvernului conservator. Protestatarul a suferit răni grave.

Până în prezent, nimeni nu a luat atât de în serios distrugerea democrației de către PiS.  Dacă această persoană va muri, atunci lupta dureroasă și inegală împotriva regimului PiS va avea un nou simbol și un nou erou", scrie Polityka.

Dimpotrivă, acest eveniment este rezultatul denaturării realității transmise de mass-media critică față de guvern, scrie publicația electronică wPolityce.pl:

"În scrisoarea sa de rămas bun, omul și-a exprimat convingerea că PiS este un fel de bandă care a preluat puterea pentru a nu mai renunța niciodată la ea. Și care își va continua lucrarea până când își va atinge scopul: instaurarea dictaturii. Exact aceasta este imaginea Poloniei pe care o transmite mass-media de opoziție: tirania, sfârșitul pluralismului, izolarea Poloniei, persecutarea minorităților, defrișarea pădurilor virgine de Bialowieza, defăimarea lui Lech Wałęsa. Lista infracțiunilor nu se încheie. Polonia este prezentată ca o țară comparabilă cu Venezuela sau Turcia după puci".

Revista presei internaționale din 23 octombrie 2017
236