Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”O zi preistorică” (El Periodico de Catalunya)

catalonia.jpg

Un nou miting pentru unitatea Spaniei a avut loc duminică la Barcelona
Image source: 
REUTERS/Yves Herman

Criza catalană ține capul de afiș în presa internațională. Este cea mai gravă criză constituțională cu care democrația spaniolă s-a confruntat în 40 de ani de existență“, afirmă El Pais. "În plus față de ridicarea împotriva Constituției, separatiștii încurajează  și o insurecție populară", scrie cotidianul.

Spania a decapitat lovitura de stat“, notează ziarul madrilen ABC, care îl acuză pe Carles Puigdemont  că „a adus Catalunia în haos politic, social și economic cu aventura lui separatistă“.

La Vanguardia, ziar catalan, recunoaște că Mariano Rajoy are meritul „de a căuta să protejeze, prin alegeri, drepturile tuturor catalanilor, inclusiv pentru jumătatea care nu a votat în favoarea  separării și care și-a văzut drepturile ignorate în mod repetat și inacceptabil de guvernul lui Puigdemont ".

El Periodico de Catalunya, crede că liderul separatist „Carles Puigdemont are o responsabilitate maximă în acest dezastru“. Cotidianul de la Barcelona consideră că președintele Cataloniei ar fi trebuit să anunțe el însuși alegerile regionale și îl acuză pe Puidgemont  că s-a lăsat  "condus de presiunea  radicalilor"  pentru a declara independența. Pentru ziarul catalan, ziua de vineri, 27 octombrie, nu e o zi istorică, ci "o zi preistorică".
Și, continuă ziarul, partidele independentiste se confruntă acum cu „o dilemă istorică: să încurajeze tulburări sociale și boicotarea alegerilor anunțate, cu riscul de a rămâne la porțile Parlamentului, sau să procedeze în conformitate cu ordinea constituțională , renunțând tacit la chestiunea independenței ". (Sursa: Courrier International).

Pentru Le Figaro, ceea ce întâmplă acum este pur și simplu o: "Călătorie spre Absurdia" – sau, dacă vreți, spre Absurdistan.

”Separatiștii cheamă lumea să le recunoască republica fantomă. Dar la ce visează acești ultrași, gata să-și scoată  poporul din Europa? La o relație specială cu Coreea de Nord și un acord de liber schimb cu Venezuela? Aceasta ar fi probabil cea mai bună carte a Madridului: să-i lase pe separatiști în splendida lor izolare”. 

Pentru Le Monde, decizia Madridului de a organiza alegeri în provincia catalană reprezintă revenirea la democrație: ”Era necesar să se dea cuvântul catalanilor.Tuturor catalanilor. Decizia este acum în mâinile lor.  

Contrar imaginilor parțiale furnizate de televiziuni, nu a fost niciun fel de mândrie sau efuziune populară în Barcelona.

Nimic nu ne spune, în acest moment, că rațiunea va prevala. Dar,  cel puțin, există o cale de ieșire din criză pentru forțele politice catalane responsabile”.

Serviciul spaniol al Deutshe Welle reamintește, într-un editorial, că de patru ori în istoria acestei regiuni a fost proclamată o "Republică, respectiv un "Stat catalan". Mai întâi în secolul al 17-lea, în timpul răscoalei țăranilor, apoi în timpul primei republici spaniole în 1873, ulterior în timpul celei de-a doua republici spaniole, în preambulul războiului civil spaniol, în 1931 și  apoi în 1934.  Dar de fiecare dată, nu a fost vorba de independență totală, ci de proclamarea unui stat catalan de sine stătător, în cadrul unei Spanii federale. De fiecare dată, "independența" Cataloniei a durat doar câteva zile.

Cu atât mai incredibilă pare deci actuala declarație de independență a Cataloniei! De ce tocmai acum, în cadrul unei Spanii democrate, în care se respectă statul de drept și în care se garantează drepturi la autonomie care asigură pacea și bunăstarea catalanilor în interiorul UE?

Un răspuns trebuie căutat mai întâi în direcția Madridului. Guvernul conservator de la Madrid, condus de acest politician de tinichea Mariano Rajoy, care a dat dovadă de o lipsă crasă de creativitate.

Desigur că răspunderea revine și Barcelonei. Politicianul catalan Lluis Rabell avertiza în urmă cu puțin timp, cu referire la referendumul de independență din Scoția: "Să nu adormim visând la Scoția, dar să ne trezim în Irlanda de Nord".

O analiză a ziarului Washington Post  trasează trei căi potențiale pentru o redefinire a relației cu Spania, pentru o soluție pe termen lung a conflictului.

Scenariul 1: Spania centralizează puterea

Un scenadiu riscant, crede WP. O represiune legală împotriva liderilor politici și civili separatiști ar putea înrăutăți situația. Atunci când un stat represiv neagă capacitatea cetățenilor de a-și alege propriul guvern, sentimentul umilinței poate consolida conflictul și chiar degenera în violență.

Scenariul 2: Mai multă descentralizare

Un asemenea pas -  pe care catalanii l-au cerut de ani de zile - ar necesita reforme serioase în sistemul de management fiscal al Spaniei.  Însă o reformă a fiscalității, însoțită de una a Senatului și a sistemului electoral nu se află pe ordinea de zi a vreunui partid național. 

Scenariul 3: Un nou referendum, de data aceasta, legal

Lipsa recunoașterii internaționale face din independența unilaterală un scenariu nerealist. Dar Catalonia ar putea încerca altceva: un referendum legal, cum au fost în Scotia în 2014 și în Quebec în 1995. Într-un sondaj realizat în acest an, 72% dintre catalani au sustinut aceasta optiune.

Permiterea vărsării de sânge într-una dintre cele mai bogate regiuni din Europa secolului XXI ar însemna un eșec politic dramatic. Pentru a evita acest rezultat, discuția despre căile realiste trebuie să înceapă - înainte de a fi prea târziu, conchide WP.

Revista presei internaționale la RFI
232