Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Trump nu pare convins că democrația este mai bună decât autocrația ( Foreign Policy)

trump.jpg

Image source: 
Nicholas Kamm, AFP / France24

Stephen Walt, profesor de științe politice la Universitatea Harvard, afirmă că președintele american renunță în mod voluntar la unul dintre cele mai mari avantaje strategice ale țării:

Ce diferență față de acum câteva decenii! La începutul anilor 1990, americanii (și alții) au fost aproape convinși că democrația liberală din S.U.A. era modelul viitorului. Pactul de la Varșovia se prăbușise, dictaturile latino-americane se îndreptau spre urne, drepturile omului se răspândeau, instituțiile liberale se afirmau.

Cu toate acestea, în 2017, autocrația  e în vogă. Rusia a revenit la o dictatură de facto iar președintele chinez Xi Jinping a strâns  mai multă putere decât orice lider de după Mao. Egiptul este din nou guvernat de o dictatură militară, brutală și coruptă. În Turcia, Recep Tayyip Erdogan a aruncat mii de oameni în închisoare și înlocuiește ceea ce odinioară părea un experiment promițător cu o guvernare islamistă moderată. Nimeni nu știe exact ce fel de guvern va apărea pe rămășițele unei Sirii zdrobite, dar este un pariu sigur că nu va fi unul democratic. Ungaria și Polonia probabil că ar fi neeligibile astăzi  pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Și cum răspunde guvernul Statelor Unite acestor tendințe? Donald Trump se simte confortabil  - și un pic invidios -  față cu diverșii autocrați care sunt fie mai bogați, fie mai puternici decât el (sau ambele).  

Acesta este, în definitiv, președintele care a numit sistemul nostru de justiție "de râs", regretând că nu a avut mai mult control asupra lui. Tot el l-a concediat pe șeful FBI, James Comey, pentru că nu i-a demonstrat loialitate personală și nu a închis anchetele legate de Rusia.

Urmează, așadar, o nouă epocă a autocrației? Nu e sigur. În primul rând, cu cât aceste autocrații devin mai centralizate și mai corupte, ele își pierd mecanismele de feedback care ajută guvernele să-și corecteze greșelile.

Mai mult, destui dintre dictatorii pe careTrump pare a-i admira nu o duc nici acum strălucit. Economia Turciei se confruntă cu probleme în creștere și cu un potențial exod al creierelor, pe măsură ce Erdogan strânge șurubul.

Putin a jucat bine pe câteva arene relativ minore, dar nu a făcut nimic pentru a revitaliza economia slabă a Rusiei. Egiptul este încă un dezastru. Chiar și performanța Chinei, altfel impresionantă,  ascunde probleme serioase și putem paria că inițiativa lui Xi de Centuri și Drumuri va fi, până la urmă, în mare parte un eșec”.

 

Agențiile americane de informații au ajuns la concluzia definitivă că Rusia a intervenit în alegerile din 2016. Care vor fi urmările pentru Donald Trump? Se întreabă analiștii americani.

După cum scrie Huffington Post, echipa Trump susține că aceste întâlniri erau nevinovate. Dar nimeni cât decât familiarizat cu politica nu își poate aminti un alt caz în care o campanie prezidențială să fi fost atât de intimă cu reprezentanții unei puteri ostile.

Un alt semn negativ îl reprezintă escamotarea acestor contacte de către protagoniști : până când s-au confruntat cu dovezi, Page și Flynn au ascuns aspecte-cheie, în timp ce Sessions le-a "uitat" cu totul - chiar și atunci când a depus mărturie în fața Congresului.

Newsweek a contactat câțiva foști procurori din dosarul Watergate, care susțin că dovezile de colaborare dintre Kremlin și primii actori ai campaniei președențiale ar putea fi literalmente la degetul mic al echipei lui Robert Mueller. Trebuie doar să fie descoperite.

"Diferența esențială dintre acest caz și Watergate este ... că pe atunci nu existau computere", a declarat Nick Ackerman, unul dintre procurorii care au examinat intrarea forțată în birourile din Watergate ale Partidului Democrat, în 1972. " În loc să folosească hoți pentru a intra în sediul central al democraților, au folosit hackeri ruși ... Întrebarea este dacă aceasta a fost coordonată în vreun fel cu campania Trump. E-mailurile lor vor răspunde la această întrebare."

 

Luni, la Bruxelles, douăzeci și trei dintre cele 28 de țări ale UE au îmbrățișat ideea unei apărări comune. Iar presa europeană se întreabă până unde vor merge, până la urmă, ambițiile statelor membre.

Avangarda adună în cele din urmă cea mai mare parte a batalionului, lăsând deoparte doar Irlanda neutră, Danemarca exceptată, Portugalia, insula Malta și bineînțeles Regatul Unit” – își începe relatarea corespondentul Le Figaro din Bruxelles.

Nu este vorba de crearea unei armate europene sau de suprimarea  rolului NATO. Dar este un prim pas spre o apărare europeană emancipată.

"După alegerea președintelui american Donald Trump, este important să ne putem organiza independent, ca europeni”, scrie Le Figaro citând-o pe Ursula von der Leyen, ministrul german al apărării.

În sfârșit, un pas concret în direcția cea bună, după atâtea vorbe goale despre mai multă sau mai puțin Europă”, salută decizia ziarul italian La Stampa:

"UE poate și trebuie să ofere mai multă securitate și să fie mai puțin dependentă de bunăvoința celorlalți"

Pentru Deutsche Welle, UE vrea să arate că o mai strânsă cooperare dă rezultate. În politica fiscală și cu privire la migrație, coordonarea cam șchioapătă.

NATO, responsabilă pentru apărarea Europei, privește cu bunăvoință noua inițiativă, fiindcă promite pe termen lung o majorare a cheltuielilor de înarmare. Chiar și Administrația Trump. Atâta vreme cât europenii investesc mai mulți bani în apărare, "cămătarul" Trump va fi mulțumit. El oricum nu are o strategie militară sau politică clară.

Iar UE face bine să se pregătească pentru eventualitatea în care SUA își vor reduce angajamentul militar în Europa și regiunile învecinate. Un început a fost făcut acum la Bruxelles.

Revista presei internaționale din 15 noiembrie 2017
102