Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Două scenarii pentru Hariri (Le Figaro)

hariri.jpg

Premierul demisionar libanez Saad Hariri și premierul francez Emmanuel Macron la Palatul Elysée, 18 noiembrie 2017
Image source: 
Reuters via rfi.fr

Președintele francez Emmanuel Macron l-a primit sâmbătă pe premierul demisionar libanez Saad Hariri, eliberat din ceea ce a părut a fi o reținere a acestuia de către Arabia Saudită. Pentru presa franceză, criza este departe de a se fi încheiat.

Pentru Le Monde, criza este, cel puțin pentru moment, aplanată, datorită intervenției președintelui francez, care a permis tuturor părților să salveze aparențele. Însă este departe de a fi și rezolvată.

În orice caz, opinia publică  libaneză a fost scandalizată de manevra saudită, percepută ca un dictat și o răpire. Saad Hariri, un politician alfel fără carismă, a devenit eroul străzii. Arabia Saudită a subestimat sentimentul patriotic libanez. Furia libaneză s-a întors mai degrabă spre Ryadh decât spre Hezbollah.

Le Figaro  face remarcată căldura cu care șeful statului l-a întâmpinat pe oaspetele libanez revenit din captivitate. Saad Hariri a fost însoțit de soția și de fiul său Ossam, venit de la Londra, unde studiază. De fapt, familia Hariri nu a fost în formulă completă  la masa de prânz oferită de cuplul Macron. Ceilalți doi copii, Abdelazziz și Lulwa, în vârstă de 16 și 13 ani, au rămas în Riyadh. Probleme legate de școală, susține un diplomat francez. Rămâne de văzut, comentează Le Figaro, care întrevede două scenarii pentru Hariri, odată revenit la Beirut.

Primul și cel mai probabil: își va susține demisia, afirmând că Hezbollah și Iranul, sponsorul său, exercită presiuni inacceptabile în Liban ca și în Yemen, după cum susține și Arabia Saudită. În acest caz, guvernul libanez ar putea continua să gestioneze afacerile curente, până la următoarele alegeri parlamentare din mai 2018. În acest timp, Saad Hariri și susținătorii săi internaționali își pot reevalua poziția.

Al doilea scenariu: dimpotrivă, Saad Hariri își neagă demisia și rămâne prim-ministru, în condițiile în care chiar și adversarii săi s-au solidarizat cu el în ultimele zile. Unii observatori spun că Saad Hariri a tras, de fapt, beneficiile acestei crize, câștigând mult în popularitate.

 

Conferința COP23 privind clima, care a reunit aproape 200 de state, s-a încheiat vineri la Bonn. Iar presa europeană analizează avenimentul.

The Economist notează că ”Acordul de la Paris se bazează pe ideea că vom găsi modalități de a extrage în mod artificial dioxidul de carbon din aer. Deoarece într-un scenariu realist, va fi imposibil să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră suficient de repede pentru a putea limita creșterea temperaturii globale. Dar nimănui nu pare să-i pese. În această situație, este aproape sigur că promisiunea de a limita daunele provocate de schimbările climatice nu va putea fi ținută".

Ziarul german Die Welt, la rândul său, nu se arată prea impresionat de inițiativa de abandonare treptată a cărbunelui:

"Canada, lider în această inițiativă, poate să obțină 60% din energia necesară din centralele hidroelectrice și să producă doar opt la sută energie electrică din cărbune. ... În acest caz, este ușor să renunți la cărbune. În plus, majoritatea țărilor acestei alianțe, spre deosebire de Germania, nu au renunțat la energia nucleară. Acest lucru se aplică și în cazul Canadei, care și-a modernizat serios unele dintre reactoarele sale foarte vechi. ... Activiștii de mediu care salută această inițiativă ar trebui să vadă și pericolul alternativei la cărbune".

În Italia, publicația Avvenire critică lipsa de solidaritate cu victimele încălzirii globale: "Este o politică a dublului standard. Pe de o parte, o legislație puternică pentru a proteja companiile, pe de altă parte, o legislație soft - pentru a proteja oamenii. Fondul pentru Climă a autorizat până acum 54 de proiecte în valoare de 131 milioane de dolari. Este prea puțin pentru a împiedica oameni nevinovați să plătească. Acest lucru confirmă, indiscutabil, indiferența scandaloasă și negarea responsabilității, care servesc numai la perpetuarea crizei și a nedreptăților ". (Sursa: Eurotopics)

 

Ungaria, în căutarea disperată a forței de muncă – iată titlul unui grupaj din presa ungară, realizat de Courrier International.

După cum spune revista franceză, țara vecină s-a golit deja de o jumătate de milion de locuitori, plecați să muncească în străinătate. Astfel că, potrivit Oficiul Național de Statistică, șase din zece companii din industria construcțiilor și aproape patru din zece care activează în industria prelucrătoare și în servicii se plâng de lipsa forței de muncă.

Fie că este chelner în Viena, că lucrează în sectorul IT din Berlin sau este bucătar în Anglia, un maghiar va primi de cel puțin două-trei ori mai mult decât se poate aștepta în țara sa, scrie Courrier International.

Pentru Magyar Nemzet, acest lucru simbolizează eșecul unui „model de maghiar“, acum discreditat. ”Ungaria obișnuia să aibă o forță de muncă bine calificată și ieftină. Guvernul Orbán însuși, care se mândrește cu o poveste de succes economic, nu crede în propria sa propagandă. Să nu se amăgim,criza este extrem de profundă".

În context, publicația HVG, ironizează campania dusă de guvern în 2015, îndreptată împotriva refugiaților, care le-ar fura slujbele maghiarilor . ”Mai degrabă, ei sunt gata să-și asume sarcini pe care maghiarii nu le mai doresc", insistă HVG.

Migranții respinși de Orbán ar fi, fără îndoială, utili, afirmă și site-ul 24.hu, care citează, printre altele, o companie textilă sau o companie gigant de catering care angajează musulmani.

Iar criza persistă în pofida celor 10 milioane de forinți (33.000 de euro) oferiți de guvern drept ajutor pentru locuință cuplurilor cu trei sau mai mulți copii sau a programului Gyere Haza ("Veniți acasă"), destinat celor care vor să se repatrieze. E greu ca aceste programe să aibă succes cât timp salariul mediu rămâne la aproximativ 500 de euro.

Revista presei internaționale din 20 noiembrie 2017
200