Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza refugiaţilor: Destinaţia Germania pentru a fi liberi

Parcă am fi în Exodul biblic, nu-i aşa? Nenumărate familii stau şi aşteaptă şi nu e foarte clar ce se va întampla cu el. Vor doar să meargă în Germania. Cred că asta e destinaţia pentru a fi liberi, pentru a avea o viaţă mai bună şi pentru a scăpa de toate suferinţele. 

Budapesta, vineri 4 septembrie, aproape de miezul nopţii. În cartierul gării Keleti grupuri de 30 – 40 de maşini de poliţie fac tururi în mare viteză cu sirenele şi girofarurile pornite. Toată circulaţia a fost oprită. Nici metroul nu mai merge, iar pe trotuare au apărut nenumărate grupuri de poliţişti de la diviziile anti – revoltă, îmbrăcaţi în costume deprotecţie impresionante. Nu au arme de foc. Au în schimb căşti, bastoane şi sprayuri lacrimogene ori paralizante. 

Ceva se pregătește. 

În faţa gării Keleti şi în pasajul subteran se află cel puţin 1000 de refugiaţi. Stau pe pături, saltele gonflabile, corturi... unii dorm. La un punct de apă oferit de primărie, chiar la capătul scărilor care coboară în pasaj, unii dintre ei se spală, iar o femeie de vreo 50 de ani clăteşte rufe într-o albie. 

Pereţii pasajului sunt plini de inscripţii cu cretă, unele în arabă, însă majoritatea în engleză. Ele merg de la ”Ne pare rău pentru tine, Europa, unii dintre noi chiar suntem detreaba”, până la ”Angela Merkel, ajută-ne!”, ”Vreau să plec de aici!” şi ”Oameni din Ungaria, va mulţumim pentru primire şi ajutor.”. Câteva sunt cu versete din Coran. 

Majoritatea refugiaţilor vin din Siria şi din Afganistan. Dacă aproximativ 60 - 70% din ei sunt bărbaţi, numărul femeilor este şi el mare, iar copii se văd peste tot. Este un covornesfârşit de haine, pantofi, saltele, jucării pentru copii, conserve şi cutii cu mâncare. Pe stâlpi sunt puse afişe pe care scrie în mai multe limbi că apa de la robinet estepotabilă în Ungaria şi mai există şi indicatoare către grupurile sanitare... total insuficiente, de altfel. Cam 8 pentru toţi cei de acolo. 

Într-un colţ se află sediul asociaţiilor care oferă ajutoare. E coadă acolo, iar dinăuntru ies permanent voluntari cu braţele pline de alimente. Se distribuie cutii urîse de curmale, patiserie cu carne halal, apă, sucuri, fructe. Merele au foarte mare succes, de pâine nu se ating prea mulţi. 

Refugiaţii nu par a fi flămânzi ori foarte trişti. Mai degrabă plini de speranţă. Este imposibil să îţi dai seama care dintre ei au fugit de război şi care doar caută o viaţă maibună. Dar e sigur că nimeni nu vrea să rămână în Ungaria şi toţi caută soluţii pentru a porni mai departe spre vest. 

Puţini dintre refugiaţi vorbesc engleză, aşa că periodic apar persoane nu megafoane care dau ultimele veşti în arabă, pashtu şi alte câteva limbi şi dialecte. 

Iar acum chiar există un mesaj important. Motivul pentru care zona este împânzită de poliţie este legat de cele câteva zeci de autobuze care tocmai au sosit. Oficial, ele ar trebuisă meargă până la Hegjeshalom, la graniţa cu Austria, de unde se spune că refugiaţii care doresc vor putea intra liber în ţară vecină, ba chiar şi continua spre Germania. Dar oamenii nu prea ştiu dacă e cazul să aibă încredere în autorităţi care, spun ei, nu ar fi prima dată că încearcă să îi mintă. 

Khaled e un bărbat de vreo 25 de ani. E prezentabil, bine îmbrăcat şi cu părut perfect aranjat. Pare puţin dintr-un alt film. M-a văzut cu microfonul în mâna şi a venit să măîntrebe el dacă autobuzele chiar merg acolo unde se spune. Aşa că am putut să povestim. L-am întrebat de ce a plecat de acasă şi ce are de gând să facă mai departe. 

Î- n Siria aveam un restaurant, dar nu mai e. A căzut o bombă pe el. În Siria sunt probleme mari acum. Aici doar dorm, apoi plec în Germania. E prea multă lume aici şi nu suntlocuinţe, nu sunt bani, nu e mâncare. Plec în Germania pentru că am rude acolo.
  
De la Damasc până la Kabul sunt aproape 4000 km, însă la Budapesta sirienii şi afganii sunt vecini. 
Abdullah şi Rahima sau plecat din Kabul acum aproape 2 luni. Spun că au pornit de acasă, după ce o bombă le-a distrus-o. Dar cele mai mari probleme au apărut în Bulgaria. 

 - Poliţia bulgară mi-a furat 40 000 de dolari, trei mobile... Ea e soţia mea, priviţi, tot aurul a dispărut. M-au plesnit şi m-au îmbrâncit. Nişte nenorociţi. 

 - Unii oameni spun şi că femei au fost violate în faţă bărbaţilor lor. Sunt probleme mari în Bulgaria. Mergem acum pentru viitorul nostru, pentru siguranţă noastră, pentru că nu există niciun fel de siguranţă acum în ţară noastră. 

 - Sunteţi aici cu copiii? 

 - Nu, mi-am pierdut copilul pe drum. Eram însărcinată în două luni. 

Cât despre locul în care ar vrea să ajungă... 

 - Se spune că Elveţia e bună pentru afgani, pentru refugitati. La fel e şi Germania. Dar Germania a plină acum... 

 - Se mai spune şi că autobuzele astea merg în Austria, iar de acolo puteţi să va duceţi în Germania. Credeţi asta? 

 - Nu ştiu, nu sunt sigur. Eu nu am încredere în nimeni, şi în nicio ţară. 

Nici măcar cei care îi ajută pe refugiaţi nu au încredere excesivă în autorităţi. Unuia dintre coordonatori i se spune Bobo, însă imaginea lui nu are nicio legătură cu porecla. Este un uriaş care aleargă foarte mult şi vorbeşte foarte puţin. Spre dimineaţă, când forfota s-a liniştit, l-am întrebat de ce crede că unii refugiaţi au refuzat să se suie înautobuzele de Austria. 

 - Eu cred că oamenii ăştia nu au plecat pentru că acum o zi au fost invitaţi să se urce în nişte trenuri care trebuiau să ajungă la Viena. Cu toate astea, ele s-au oprit într-un lagărde refugiaţi. Aşa că ei acum ezită. 
 - Dacă aţi fi refugiat, dumneavoastră aţi avea încredere în autorităţi? 
 - Nu 
 - Dar credeţi că autobuzele astea merg acum în Austria? 
 - Nu cred. 

Şi tot Bobo spune că pe la gara Keleti au trecut în ultimele luni între 10 000 şi 15 000 de oameni. 

Însă, pe lângă voluntarii din ONG-uri există şi persoane care vin direct cu ajutoare. Karol este un exemplu. Polonez cu domiciliul în Germania, a venit cu soţia în vacanţă laBudapesta. Când au văzut cum stau lucrurile, au pornit să se ocupe de refugiaţi. Din punctul lui de vedere, atâta vreme cât Europa nu va lua decizii comune în privinţa acestora,situaţia nu va face decât să se agraveze. 

 - Unii politicieni ar trebui să înceapă de urgenţă să se gândească la soluţii. O singură ţară nu poate rezolva problema, pentru că refugiaţii vor ajunge din nou în stradă, ca aici. Încazul celor care vin din zone de război este vorba doar despre satisfacerea unor nevoi de bază şi asta sigur putem să facem. Există fonduri de urgenţă şi poate că ar fi bine săpunem în balanţă asta şi ajutorarea Greciei. Aici avem ceva urgent. Alocarea unor bani ar ajuta poate nişte ţări care nu vor acum să accepte cota de refugiaţi să se mai gândească şisă găsească o rezolvare. Nu poate fi chiar atât de greu să pui nişte bani pentru a le crea unor oameni condiţii să înceapă o nouă viaţă. 
 

Reportaj realizat la gara Keleti din Budapesta de Constantin Dragan
579