Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Protecția copilului în Suedia: Cazurile grave și efectele secundare ale unei legi necesare

costel.jpg

Protecția copilului în Suedia: Cazurile grave și efectele secundare ale unei legi necesare
Image source: 
RFI

Țările scandinave sunt în mod tradițional pomenite atunci când vine vorba despre civilizație, aer curat și natură. Însă în ultima vreme subiectul care le-a adus cel mai mult in presă este cel al protecției copiilor, deosebit de laudată de unii și foarte condamnată de alții. Corespondentul RFI în Suedia, Constantin Drăgan, a reușit să vorbească despre asta cu oameni care chiar lucrează în sistem.

Spuneam în prima parte a acestui reportaj că Suedia este considerată adesea cea mai bună ţară în care să îţi creşti copiii. Şi vorbeam despre datoria legală  a cetăţenilor de a raporta imediat orice bănuiala de tratament necorespunzător aplicat unui copil. Am aflat că, din zece cazuri semnalate, cam două declanşează o anchetă de durată şi am descris care sunt paşii parcurşi de serviciile sociale în investigaţiile realizate.  Astăzi ne referim la situaţiile considerate cu adevărat grave, cum sunt ele tratate şi care sunt posibilele consecinţe. 

Mai întâi, am întrebat-o pe Sofia Elmquist, asistent social în municipalitatea Nässjö, ce prevede legea la acest capitol.

Există o obligaţie legală, legea LVU care prevede mutarea copiilor fără acordul părinţilor. Se aplică atunci când copiilor le este cu adevărat rău şi nu ajungem la o înţelegere cu părinţii.
 - Se întâmplă des?
Nu foarte des pentru că legea serviciilor sociale este construită întâi pe dreptul de a decide singur şi pe integritate. Aşa că încercăm mereu să cooperăm. Însă serviciile sociale au ca răspundere primordială să protejeze copilul. Mutarea unui copil se face numai în urma unui proces la tribunal.

Cât despre şansele unor părinţi de a-şi reprimi copiii după ce aceştia le-au fost luaţi, lucrurile sunt destul de nuanţate:

Noi lucrăm pentru a ajunge la o reunire a părinţilor cu copiii. Dar după un timp trebuie să vedem ce e mai bine pentru copil. Dacă vedem că, să zicem, un copil a fost plasat într-o familie de trei ani, atunci ne întrebăm şi dacă e spre binele lui să fie din nou mutat. Mai ales dacă totul a mers bine cu noua familie. În privinţa vizitelor, ne gândim în primul rând la nevoia copilul de a-şi vedea părinţii şi nu la nevoia acestora de a-şi vedea copilul.

În anii '60, mai mult de 90% dintre părinţii suedezi admiteau că îşi bat uneori copiii, iar în 2011 procentul scăzuse la 10%. În schimb, semnalările de cazuri de maltratare au crescut cu 62% pentru copiii între 7 şi 14 ani şi cu 176 % pentru cei sub 7 ani. Guvernul suedez explică asta printr-o scădere drastică a toleranţei vis à vis de agresiunile contra copiilor.

Ileana Popescu lucrează într-o grădiniţă suedeză şi este şi mama unui copil şcolar... Asta îi permite să vadă lucrurile din ambele perspective...

Lunea se face că o mică adunare... “Şi tu ce ai făcut, unde ai fost?” Şi copilul spune... da din casă. “Mama a făcut aşa...” Şi de aici se pot află lucruri foarte uşor. Copiii, mai ales cei de la grădiniţă spun tot. Întrebările astea pentru asta sunt puse. Că să afle dacă nu cumva ai stresat copilul, i-ai aplicat vreo corecţie, l-ai bruscat.

Sunt învăţaţi de mici. La şcoală li se spune mereu: Uite, suni la numărul asta. Te-a stresat mama, te-a pus să înveţi, să scrii, să duci gunoiul şi tu nu ai vrut? Te-a pus să faci duş şi tu nu ai vrut?

Ajungem astfel la ceea ce s-ar putea numi efectul pervers al unei legi făcute cu intenţii foarte bune. Acela că există părinţi care nu mai îndrăznesc să le ceară copiilor să facă lucruri pe care nu le doresc, din cauza că aceştia din urmă îi ameninţă că, dacă nu le oferă ce le cer, pun mâna pe telefon şi îi reclamă... consecinţele putând fi amenzi, închisoare sau mutarea copilului.

Pot să înţeleg această teamă a părinţilor. Însă riscul să îşi piardă copilul este extrem de mic. Toţi copiii au nevoie de limite şi reguli, dar cercetările arată că un copil nu răspunde bine la pedepse. Acestea îi afectează încrederea şi relaţiile cu părinţii. Există alte modalităţi. Dacă părinţii au nevoie de ajutor, îl pot primi de la Serviciile Sociale.

Primiţi multe alarme false? Cum ştiţi că sunt false?

Copiii pot să povestească lucruri pe care şi le imaginează. De obicei, îţi poţi da seama ce e adevărat după ce vorbeşti de mai multe ori cu copilul, cu părinţii, cu şcoala. Apoi, copiii mici spun cel mai adesea adevărul. Când ajung prin clasa a 4a sau a 6a asta poate fi un pic diferit, dar copiii de 3 – 4 ani spun cel mai adesea adevărul.

Există şi suedezi care nu sunt foarte convinși de infailibilitatea acestei legi. Unul dintre ei este psihiatrul David Eberhard, tatăl a opt copii. În cartea să “Cum au preluat copiii suedezi puterea?” susţine că legea îi disciplinează mai mult pe care care oricum nu ar fi încălcat-o şi vorbeşte despre cum există actualmente mulţi tineri care nu au învăţat că au şi obligaţii, nu doar drepturi în societate. Asta se vede şi din faptul că aceştia stau adesea mai mult în concedii medicale decât cei mai în vârstă. 
În aceste condiţii, spune medicul Cristina Ghişe este destul de greu să ai 100% încredere că ţie nu ţi se poate întâmpla nimic...

Aveţi copii. V-aţi temut vreodată că într-o zi copilul va striga pentru că s-a supărat, iar un vecin va suna la Serviciile sociale și va spune "În casa aia copiii țipă cam mult. Nu veniți să vedeți despre ce e vorba?" Ba da, de fapt m-am temut şi când se juca copilul prea bine şi râdea prea mult şi striga fiindcă râdea, nu plângea. Îi spuneam: “Nu striga aşa tare că nu cumva cineva să creadă că plângi şi să avem probleme”.
Eu cred că sistemul social e binevenit şi a fost creat cu bune intenţii. Şi sper şi nădăjduiesc că e un sistem care să aducă beneficii şi să rănească mai puţin familia.

Ascultă AICI reportajul despre protecția copiilor în Suedia
1340