Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Deținuții palestinieni, o lună de greva foamei. Abbas, tot mai criticat (reportaj RFI)

img_1555.jpg

Image source: 
Alex Olaru / RFI

S-au împlinit deja 30 de zile de când peste 1.500 de deținuti palestinieni au intrat în greva foamei, nemulțumiți de condițiile din închisorile israeliene. Deținuții palestinieni susțin că le sunt încălcate drepturi de bază, în vreme ce autoritățile isareliene transmit că nu vor ceda șantajului. Cert este că, deși nu este primul protest extrem de acest fel, tensiunea în orasele palestiniene din Cisiordania e în creștere, iar nemulțumirile îi vizează acum inclusiv pe liderii Fatah.

În jur de 1.600 de deținuți  (potrivit datelor Autorității Palestiniene), mobilizați de Marwan Barghouti, cer, printre altele, dreptul de a primi vizitele familiei, de a avea acces la controale medicale, aer condiționat, posibilitatea de a-și continua studiile sau acces la mai multe publicații. Barghouti este, pentru multi palestineni, un erou, iar popularitatea lui crește continuu, la fel si numarul grafittiurilor cu figura lui din localitățile palestiniene. Pentru israelieni, Marwan Barghouti este un terorist condamnat la cinci pedepse cu închisoare pe viață, pentru atacuri comise în timpul celei de-a doua Intifade , revolta anti-israeliană de la începutul anilor 2000. Până acum, israelienii au fost fermi pe poziție: solicitările deținuților sunt exagerate și nu vor ceda șantajului.

Sunt însă discuții și negocieri, mai mult sau mai puțin oficiale, în care s-ar încerca găsirea unei soluții, mai ales că spiritele în orașele palestiniene sunt tot mai încordate. Și mai mare tensiune e în taberele de refugiați palestinieni, acum devenite practic cartiere ale orașelor, dar unde sărăcia e mult mai vizibilă. În tabăra Kalandia, imediat după Ramallah, zi de zi de la declanșarea grevei deținutilor, oamenii ies și blochează drumul spre Ierusalim:

O fac simplu și departe de punctul de control și implicit de soldații israelieni, pentru a nu risca o confruntare. De-a lungul șoselei sunt înșirate scaune de plastic. Pe ele se așează mamele, soțiile, copiii sau susținătorii celor care au ajuns, de la Kalandia, în închisori israeliene. Fiecare scaun are în față o poză de dimensiuni mari. Drumul este blocat între orele 17.00 si 19.00. 

Haya Khader are 35 de ani și este profesoară. Am întrebat-o cine este cel a cărui imagine o ține în mână:

Este unul din deținuții ce provin de aici, din tabără. Toți deținuții palestinieni sunt frații mei. În tabără suntem ca o familie, ne știm între noi.
De ce blocați drumul aici?
Pentru că acolo soldații ne pot împușca. Și sunt și copiii cu noi. 

Îi spun Hayei că am văzut la Betleem mulți copii în stradă, care aruncau cu pietre spre soldați. Același lucru se întâmplă și la Kalndia, îmi răspunde cu o detașare care, mărturisesc, îmi provoacă o revoltă:

Aici, după școală, pe la ora 11, sunt oameni care aruncă pietre. 
Inclusiv copii?
Numai copiii. Tinerii sunt la închisoare deja. 
Și aprobați asta?
Da, aprobăm. E pământul nostru. Luptăm. Nu avem arme. Doar pietre.
Dar ar putea fi răniți sau împușcați. Sunt atât de mici!
Știu că sunt mici. Dar ce putem face? Fac asta pentru că știu că israelienii sunt dușmanii noștri.

La fel de tranșant e un tânăr din tabără, care a auzit discuția cu Haya:

Nu noi am închis drumul, ci mamele deținuților. Ne ciocnim cu israelienii pentru că e dreptul nostru. Cânta Trăiască Libertatea! Nu altceva. Asta e calea noastră spre libertate, prin înfometare. 
Pentru tine, un copil sau un tânăr care aruncă pietre și e condamnat la închisoare e un erou?
Normal că e un erou.
Dar dacă înjunghie un israelian? Tot erou îl consideri?
Îl facem erou. Pentru că israelienii ne iau pământurile. Dar nu israelieni. Doar soldați. Dacă omoară un soldat, suntem de partea lui. Nu și dacă ucide civili. 

Orice zi în plus de greva foamei alimentează și frustrarea față de propriile autorități. Direct vizat este Mahmoud Abbas. 

Rămânem aici. Poate că e vreo organizație sau președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas. Oricine care poate face ceva pentru noi. Avem nevoie ca Fatah să ne sprijine pentru că e vorba de soții, copiii, frații noștri.     
Reporter: Fatah ar putea face mai mult pentru deținuții aflați în greva foamei?
Bineînțeles. În primul rând președintele Abbas. Să ne ajute mai mult nu l-am auzit să zică acum, în aceste zile, ceva despre prizonieri. 

De altfel, liderii politici Fatah admit că lumea deja fierbe și că li se reproșează, public, în stradă, situația deținutilor palestinieni. L-am intrebat pe Mahmoud Khalifa, ministru adjunct al Informațiilor dacă ascensiunea lui Barghouti, condamnat așadar pentru terorism în Israel nu e sinonimă cu distanțarea palestinienilor de actualii lideri Fatah, mai ales de Abbas:

Marwan Barghouti este unul din liderii palestinieni. Este un reprezentant al palestinienilor. El a fost chiar parte a unui grup de legiuitori palestinieni care au negociat cu partea israeliană. Acum, toate mâinile noastre sunt întinse către israelieni, să facem pace. Marwan Barghouti, Ahmad Saadad și deasupra tuturor președintele Mahmoud Abbas. Cu toții căutăm în Israel un viitor partener pentru pace. 

The Times of Israel relatează că discuțiile recente între reprezentanții Serviciului de Informații Interne și omologii lor palestinieni au eșuat. Surse apropiate negocierilor susțin însă că s-ar putea ajunge în următoarele zile la un compromis. Nu este primul protest de acest fel: cea mai lungă grevă a foamei a deținutilor palestinieni a durat 63 de zile.

Ascultă AICI reportajul RFI în Cisiordania: 

1189