Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Suedezii chiar nu se așteaptă să conducă iarna la fel ca vara

Suedezii știu că iarna înseamnă zăpadă, iar zăpada duce la un trafic dificil. Așa că, deși ar putea găsi ușor motive de nemulțumire, în caz de blocaje pe șosele, ei dau foarte rar vina pe deszăpezirea insuficientă. Obișnuiesc să spună chiar că nu există vreme rea, ci doar vreme pentru care nu ești echipat cum trebuie.

Așadar a venit zăpada. Foarte bine. Să vină. Doar e iarnă. O să pornesc dimineață mai devreme spre serviciu. Îmi bag mașina în priză ca să o dezgheț ușor la prima oră, iar duminică merg la ski. Oricum, nu mai sunt zăpezile de altădată.”

Cam asta e ceea ce își spune un suedez atunci când aude la știri că va ninge abundent și că va fi rost de deszăpezire.

Sigur că aceasta se face, însă, atunci când vii prima dată din România, e de destul de posibil să te încerce o oarecare nostalgie comparând eficienta serviciilor publice care se ocupă cu deszapezirea în cele două două tări. 

Dacă iarna e lungă și zăpada multă, poți chiar începe să crezi că românii ar avea succes cu niște cursuri de formare pentru suedezi...

 Această situație vine din pragmatismul scandinavilor care, nu doar că nu se așteaptă să circule iarna la fel ca vara, dar se gândesc permanent și cum să reducă nivelul cheltuielilor cu deszăpezirea. 

Mai întâi, nu se consideră că orice zăpada necesită utilaje. Consiliile locale din diverse orașe au libertatea să decidă cât de gros trebuie să fie stratul de zăpada pentru a începe deszăpezirea. Iar aici se merge de la 1 cm în anumite localități, până la 12.5 cm în altele. 

Legea suedeză spune că drumurile naționale trebuie să fie deszăpezite în 2 până la 6 ore după ninsoare.

În cazul în care drumul are două sau mai multe benzi, zăpada va fi inlăturată în, să zicem, jumătate din cazuri, doar de pe prima bandă. Celelalte benzi vor rămâne adesea înzăpezite pană când zăpada se va topi singură. Se consideră că funcția drumului este mult mai importantă decât viteza cu care se poate circula pe el.

Se folosește nisipul, însă cea mai răspândită este sarea.

Iar dacă zăpada face că traficul pe șosele să fie îngreunat, cel mai rău e pe calea ferată unde numeroase trenuri se anulează și încă și mai multe adună întârzieri de zeci sau sute de minute.

Revenind însă la drumuri, atunci când mergi în Suedia dintr-un oraș în altul și ai norocul sau ghinionul să întâlnești vreun utilaj de la deszăpezire, ultima sa grijă este să facă vreun cât de mic efort că să poți trece. Pe drumurile duble unde se deszăpezesc ambele benzi e foarte normal ca plugurile de zăpada să meargă în paralel, adică să fie imposibil de depășit. Am văzut deja coloane de mașini care mergeau cu 30 km/oră după câte un plug, cale de zeci de kilometri. Nimeni nu claxona și nu părea nervos.

Sunt multe drumuri secundare pe care deszăpezirea e mai mult simbolică, iar ele rămân pline de gheață până se încălzește vremea. 

Cu toate astea, accidente în Suedia se intamplă rar.

Poate pentru că sunt mai puține mașini. Poate pentru că majoritatea mașinilor folosesc un tip de cauciucuri de iarnă care conțin cuie. Poate pentru că la examenul pentru permis de conducere, există și o probă de condus pe teren alunecos (vara se toarnă ulei în poligon). Și sigur pentru că se conduce prudent și cu simțul răspunderii.

Costurile deszăpezirii diferă destul de mult de la o regiune la alta în primul rând din cauza condițiilor climatice dar și pentru că toate contractele se fac pe plan local.

De la Malmö (extrema sudică) până la Kiruna (cel mai nordic oraș, aflat dincolo de cercul polar) este aproximativ aceeași distanță că de la Malmö la Roma. Ministerul transporturilor este responsabil pentru aproape 100 000 de km de drumuri naționale, iar municipalitățile pentru alți aproximativ 46 000 km de drumuri locale.

Dacă  vorbim depre capitala Stockholm, acolo bugetul normal pentru deszăpezire este de aproximativ 170 000 de euro pe sezon, însă el poate fi depășit chiar și cu 50%, dacă iarna este grea, așa cum a  fost cazul în 2010. Cu acești bani se deszăpezesc 1560 km de drumuri.

Și tot la Stockholm și în alte câteva municipalități, acum câțiva ani a fost introdusă ceea ce se numește ”deszapezirea egalitară”.

Aceasta face ca, după ninsoare, primele deszăpezite să fie drumurile pe care merge transportul în comun, trotuarele și pistele de biciclete. Motivul anunțat este acela că o mașină se va descurca pe zăpada mult mai ușor decât un pieton sau un biciclist iar, atâta vreme cât transportul în comun funcționează, nimeni nu este obligat să iasă cu mașina.

Și cum e bine ca totul sa fie pus în context, în ceea ce mă priveste, un moment amuzant a fost acela cand ajungând eu cătrănit la serviciu după un drum de 90 km pe șosele doar ușor deszăpezite, îmi vărs năduful la un ceai în fața unei colege canadiene. Ea se uită la mine și îmi spune cu un zâmbet: "Adică ție chiar ți se pare că deszăpezirea merge prost pe aici... Stai să o vezi pe cea din Canada!".

Ascultaţi corespondenţa din Suedia de la Constantin Drăgan
3566