Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


CEDO pledează pentru un jurnalism responsabil

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, în urma unui proces în care a fost implicat un ziarist elvețian, că jurnaliștii pot răspunde în fața justiției dacă publică informații confidențiale din dosarele penale în derulare, fără ca acest lucru să reprezinte o încălcare a dreptului la liberă exprimare. Decizia CEDO nu are aplicabilitate directă în România, însă îndeamnă la un jurnalism responsabil, explică la RFI Diana Hătneanu, avocat specializat pe drepturile omului.

În 2003, un jurnalist elveţian, în vârstă de 50 de ani, a publicat un articol în care dezvăluie amănunte din cercetarea penală a unui accident rutier, în care un şofer a omorât trei persoane. În materialul său, jurnalistul a inclus fotografii ale scrisorilor trimise de șofer judecătorului de instrucție, arătând că şoferul nu are remuşcări.
Şoferul a fost condamnat pentru crimă cu premeditare, vătămare corporală gravă și lovituri cauzatoare de moarte precum și pentru încălcarea gravă a Codului Rutier.
Ulterior, jurnalistul a fost dat în judecată de către procuror pentru că a publicat documente confidențiale din dosar. 
Jurnalistul a fost  condamnat la o lună de închisoare şi a pierdut dreptul de a  profesa timp de un an. În urma contestării hotărârii, pedeapsa sa a fost redusă la o amendă de aproximativ 2.667 de euro.
În hotărârea sa de acun, CEDO a apreciat că jurnalisului nu i-a fost încălcat dreptul la exprimare, însă a atras că publicarea unui articol poate influența modul in care se desfășoară o anchetă, dacă are loc chiar în timpul desfăsurării anchetei.

Diana Hătneanu, avocat specializat pe drepturile omului, vorbește despre efectele acestei decizii în România

Diana Hătneanu: “Este un caz aparte. Până la urmă, orice hotărâre CEDO pleacă de la o situație concretă. Hotărârea majorității membrilor Marii Camere, care s-a pronunțat în acest caz, se bazează pe circumstanțele foarte clare ale articolului respectiv, ale modului în care au fost justificate sancțiunile împotriva jurnalistului. În niciun caz nu putem trage o concluzie general valabilă că întotdeauna sancționarea penală a unui jurnalist care dezvăluie informații dintr-un dosar penal în curs nu este o încălcare a articolului 10. De altfel, Marea Cameră s-a pronunțat după ce exista o primă hotărâre de cameră unde votul a fost destul strâns, de 4 la 3 pentru o încălcare a articolului 10 a dreptului la liberă exprimare. Nici la Marea Cameră votul nu a fost în unanimitate. Au fost doi judecători care au făcut opinie separată, considerând că jurnalistului respectiv i s-a încălcat dreptul la liberă exprimare. Așa cum spuneam, Marea Cameră a luat în considerare circumstanțe particulare și a apreciat că nu era vorba despre un interes public în a prezenta informațiile respective. Era vorba despre viața privată a unei persoane. (Marea Cameră a apreciat) că instanțele naționale care au aplicat pedeapsa au făcut o analiză suficientă, cu o motivare suficientă pentru aplicarea sancțiunii. (A apreciat și) că sancțiunea în sine nu a fost disproporționată. Inițial a fost o lună de închisoare cu suspendare, iar în urma atacării acestei hotărâri, o amendă. Având la bază o situație particulară, hotărârea este greu de extins la situația noastră de zi cu zi. Mai nou, concepția noului Cod Penal, în chestiuni privind divulgarea unor informații secrete, este că răspund cei care se ocupă cu ele. Articolul „compromiterea intereselor justiției” din Codul Penal spune clar că răspund penal pentru divulgarea unor informații dintr-o cauză penală în curs doar cei care sunt implicați în anchetă, nu presa, nu terțe persoane care intră într-un fel sau altul în posesia informațiilor. Inclusiv când este vorba despre dezvăluirea mijloacelor de probă sau a unor înscrisuri dintr-o cauză penală. Avem practica interceptărilor și a referatelor care apar în presă. Acestea se încadrează ori la mijloace de probă, ori la înscrisuri oficiale. 

Reporter: Cum trebuie privită această practică? Aș vrea să aducem decizia CEDO și la noi. Într-adevăr, în cazul jurnalistului elvețian înțeleg că procurorul s-a sesizat. El s-a dus mai departe. Practic a fost acțiunea lui, nu a șoferului implicat în acel caz. În ceea ce ne privește pe noi, apar tot felul de informații din stenograme.

D.H: Dacă citim hotărârea CEDO și dezbatem hotărârea majoritară și opinia separată a celorlalți doi, observăm că un element care a fost luat în considerare a fost și această acțiune sau inacțiune în cazul de față a persoanei care este vizată de informațiile respective și de o potențială acțiune civilă care putea fi înaintată de acea persoană. Și noi avem în România posibilitatea ca cineva care se simte lezat în exercițiului dreptului la viață privată să acționeze în instanța civilă împotriva jurnalistului respectiv sau a publicației care a prezentat aceste informații în public. De exemplu, atunci când apar informații de natură privată fără nicio legătură cu cauza penală din interceptările publicate. Este o acțiune la dispoziția persoanei vizate de acele informații. Pe parte penală, unde s-ar putea exercita și din oficiu o acțiune, infracțiunea de compromitere a intereselor justiției nu poate fi opusă unui jurnalist, ci doar celor implicați în cauză: procurori, funcționari publici, martori, experți, interpreți. E vorba despre persoane care în virtutea atribuțiilor de serviciu au ajuns la aceste informații. Nu putem ajunge în situația din Elveția pe acest articol. Mai există un articol în Codul Penal, „divulgarea intereselor de serviciu sau nepublice” care e mai larg și mai neclar. Nu avem încă jurisprudență care să îl clarifice. Acest articol sancționează divulgarea fără drept a unor astfel de informații nu numai de către funcționarii publici, ci și de către alte persoane care iau cunoștință de acestea. În ce măsură poate fi această măsură opusă unui jurnalist este discutabil, mai ales în lipsa jurisprudenței. 

Rep: Ca să fie clar pentru toți ascultătorii și în special pentru jurnaliștii care ne ascultă. Când ar trebui să stea puțin pe gânduri dacă să publice sau nu o informație? În ce cazuri? Puteți să ne dați niște exemple ca să înțelegem.

D.H: Lecturarea hotărârii CEDO în această cauză cred că este un bun exercițiu pentru jurnaliști pentru a-și da seama când pot sau nu să publice o informație. Ea reiterează principiile Curții. În primul rând trebuie să fie o chestiune de interes public. Dacă e o chestiune complet privată care incidental reiese dintr-un dosar sau dintr-o cauză penală în general, este clar că nu are de ce să fie publicată. Jurnalistul trebuie să se abțină de la a prezenta o persoană drept vinovată. Și acest aspect a fost luat în considerare de CEDO, respectiv modul în care a fost portretizat autorul acelei fapte.  Totodată, jurnalistul trebuie să se comporte într-un mod responsabil. Această hotărâre a fost promovată de Curte sub eticheta jurnalismului responsabil. Măsura în care nerespectarea acestor condiții atrage sancțiunea penală este discutabilă. Aparent nu se poate întâmpla acest lucru. De aceea jurnaliștii se expun, mai degrabă, unor procese civile, în care nu statul, ci persoana vizată de acele informații publicate poate să solicite despăgubiri în instanță pentru publicarea respectivă.

Rep: Din punctul dumneavoastră de vedere, decizia CEDO va schimba cu ceva lucrurile în ceea ce privește publicarea de informații confidențiale la noi?

D.H: Nu cred că va schimba pentru că sistemul este diferit. În Elveția este interzis prin lege, este infracțiune, dezvăluirea oricăror informații dintr-o cauză penală, în orice condiții, fără să existe circumstanțierea interesului public. Infracțiunea se aplică tuturor. Noi nu avem acest sistem. La partea de drept comparativ, CEDO menționează România printre țările care sancționează doar funcționarii cu atribuții în domeniu, nu pe oricine. Cu greu această hotărâre poate avea aplicabilitate directă în România. Totuși, reiterarea principiilor generale ale jurnalismului responsabil este întotdeauna binevenită. Aceste principii trebuie luate în considerare de cei care practică această meserie.

Rep: Am văzut că în decizie, CEDO amintește că publicarea unui articol poate influența modul în care se desfășoară o anchetă, dacă are loc chiar în timpul desfășurării anchetei. CEDO s-a exprimat și pe dreptul la exprimare al jurnalistului. Susține că lui nu i-a fost încălcat acest drept. Revenind la situația de la noi, modul în care curg aceste interceptări, date din dosare, influențează într-un fel? Au vreun efect? Sunt folosite într-o parte sau alta a acestor dosare aflate în curs?

D.H: Dacă se dezvăluie informații sensibile care pun în pericol efectiv, concret ancheta penală, este o chestiune. În primul rând trebuie să vedem cine le-a dezvăluit. Jurnalistul care le publică e mai puțin vinovat decât cei care le-au comunicat din dosar. Există un interes general al bunei funcționări a justiției, însă el trebuie să devină mai concret într-un caz aplicat. În legea elvețiană este prezumat că orice informație din dosar aduce o atingere intereselor justiției. La noi nu este aceeași abordare și cu atât mai mult trebuie să existe o analiză de la caz la caz, dacă o astfel de influențare se produce. De altfel, și judecătorii Marii Camere care au făcut opinie separată spuneau că este greu să reții că s-a influențat justiția, având în vedere faptul că articolele s-au publicat la scurtă distanță după comiterea faptei, dar cu ani de zile înainte ca procesul penal să înceapă. Este foarte greu să vezi în concret cu ce a influențat publicarea administrarea justiției. Nici Curtea nu a făcut o aplicare în concret. Mă refer la cei care au considerat că nu a fost încălcat dreptul la liberă exprimare. Au spus că în general au fost afectate interesele justiției, dar nu au spus în ce mod. Cei care au făcut opinie separată au criticat exact acest aspect. E foarte greu să faci o apreciere generală. Trebuie văzut concret în ce măsură informațiile prezentate în presă pot să influențeze rezultatul anchetei. Dacă sunt informații care periclitează anumite probe este ceva grav. La noi justiția este făcută de profesioniști, de judecători. Nu suntem în sistemul anglo-saxon unde au sistemul cu jurați neprofesioniști. Acolo nu se publică deloc informații din timpul anchetei pentru a proteja imparțialitatea juraților. E foarte greu să tragi o concluzie generală din această hotărâre.

Diana Hătneanu, avocat specializat pe drepturile omului.
672