Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Exclusiv RFI: Ministrul Sănătăţii explică parteneriatul public privat pentru spitale

Ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, explică, într-un interviu la RFI România, cum va funcţiona parteneriatul public - privat în procesul de modernizare a spitalelor. Avem nevoie de BERD în acest proces, spune ministrul. Fără BERD, statul român nu ar trebui să se lanseze în proiecte mari de parteneriat public – privat, mai spune el.

Vlad Voiculescu a anunțat miercuri că două spitale de stat – Marie Curie si Institutul C.C Iliescu  -  vor avea clădiri noi modernizate la cele mai înalte standarde prin investiţii private, statul  urmând să returneze investiţia de-a lungul a 30 de ani.

Într-un interviu la RFI ministrul Vlad Voiculescu explică cum va funcționa acest partneriat public privat.

 

Vlad Voiculescu: Este foarte simplu. Colaborarea dintre partnerul public și cel privat ar trebui să funcționeze în felul următor: partnereul public definește ceea ce-și dorește, ceea ce vrea să cumpere, iar partenerul privat construiește clădirea și apoi se ocupă de mentenanța ei. Partenerul public în loc să plătească totul dintr-o dată, la început, plătește anual o plată de disponibilitate în măsura în care, atât clădirea, cât și tot ceea ce este înăuntru, ceea ce este prevăzut în contract, funcționează așa cum trebuie, conform unor parametri de performanță stabiliți în contract.

 

Rep: De unde vor fi găsiți acești parteneri privați ? Unde veți găsi parteneri privați serioși în condițiile în care România nu are foarte multe experiențe pozitive?

 

V.V: Există companii care asta fac. Construiesc și operează din punct de vedere tehnic spitale. Va fi cu siguranță o licitație internațională.

 

Rep: Banii de unde vor veni?

 

V.V: În primă fază banii vin de la partenerul privat. Acesta este responsabil pentru finanțarea construcției spitalului. Apoi, plățile de disponibilitate vin de la ministerul sănătății. Acestea sunt acele plăți care se fac anual sau semestrial către partenerul privat pe o perioadă de 25 – 30 de ani.

 

Rep: De ce nu face statul aceste spitale? De ce se implică în acest parteneriat public – privat?

 

V.V: Sunt mai multe motive. Unul ține de eficiența privatului în a administra o clădire și banii proprii. În acest fel, o parte din riscuri sunt transferate către partenerul privat. Dacă ceva nu funcționează la infrastructura spitalului, avem pe cine trage la răspundere. Privatul va pierde bani de îndată ce nu își respectă una dintre obligațiile contractuale. Un alt avantaj este cel legat de finanțare.

Bugetul pe care ministerul sănătății îl alocă în fiecare an spitalelor pentru investiții în clădire sau în echipamente este ceva mai mic de 100 mil euro. Dacă faceți un calcul raportat la infrastructura nouă de sănătate de care avem nevoie, veți vedea că oricâte puține spitale noi ne-am putea propune să facem în următorii 5 – 10 ani, nu le vom putea finanța pe toate dintr-un buget de mai puțin de 100 mil euro anual.

Din această sumă, trebuie să ținem cont că avem și urgențe. Sunt unele clădiri care au nevoie urgent de reparații, alte spitale au nevoie de reabilitare deoarece sunt în clădiri cu risc seismic, în altele avem nevoie de echipamente.

Din această sumă numai o mică parte ar fi disponibilă pentru spitale noi. Un simplu calcul indică faptul că avem nevoie de finanțare și din altă parte. Sunt fericit dacă îmi spune cineva care sunt alternativele.

 

Rep: Atunci când ați lansat aceste proiecte de anvergură, vi s-a reproșat că nu ați venit cu costurile precise. Cum se face de nu știți exact la ce sumă se vor ridica?

 

V.V: Ne-am făcut un obicei din a lansa sume înainte a avea un studiu de fezabilitate finalizat. Dacă am ști sumele exacte s-ar presupune că avem un proiect tehnic și toate detaliile pentru a face această estimare. Nu avem toate aceste detalii. De aceea avem nevoie de BERD pentru a finaliza studiul de fezabilitate.

Ar fi neserios să mă lansez în orice estimare, alta decât cea pe care am făcut-o, anume că așteptările noastre sunt ca niciunul dintre cele două proiecte din București să nu coste mai mult de 100 mil. euro.

 

Rep: Ce garanții vor existe că acele contracte vor fi făcute în așa fel încât construcția spitalelor să fie dusă la bun sfârșit și să nu se repete situația de la autostrăzi?

 

V.V: Răspunsul este foarte simplu. Dacă privatul nu finalizează clădirea în timpul și în termenul care a fost precizat de la început, atunci nu primește niciun ban. Statul începe să plătească atunci când clădirea este finalizată și pusă la dispoziția statului.

 

Rep: Unde vor găsi cei interesați de un astfel de parteneriat cu statul toate informațiile necesare?

 

V.V: Va fi un proces cât se poate de transparent. Garanția transparenței este dată și de implicarea, încă de la început, a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Credem că acesta este un ingredient esențial pentru orice parteneriat public – privat de succes. Pe lângă transparență, este foarte important să avem alături unul dintre jucătorii mari, dintre instituțiile financiare internaționale mari.

În acest caz ne bazăm pe Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Am avut deja întâlniri în ultimele luni la nivel de experți și la nivel de conducere a băncii în România, împreună cu ministerul finanțelor publice.

 

Rep: Contractele vor fi făcute în așa fel încât să nu asistăm la blocaje, să nu apară neînțelegeri între stat și partenerul privat? Apar de-a lungul timpului.

 

V.V: Neînțelegeri pot apărea oricând, chiar și între două instituții de stat sau dou instituții private. Succesul acestui parteneriat depinde de contractul inițial. Acesta trebuie să fie bine negociat și transparent. Pentru stat, bine negociat înseamnă să existe capacitatea administrativă, în sensul că trebuie să ai oamenii pregătiți care să negocieze acest contract.

Eu am lucrat în parteneriate publice private și  în finanțare de infrastructură. Vă spun, din experiență, că statul român are o capacitate limitată de negociere, de aceea este esențial să avem de partea noastră o mare instituție internațională, cum este Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Fără acest parteneriat nu cred că statul român ar trebui să se lanseze în proiecte mari de parteneriat public – privat.

Ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu (AUDIO)



 

Sorin Paveliu: "Statul român are suficiente resurse pentru a-și finanța singur astfel de proiecte"

 

Parteneriatul public privat ridică însă semne de întrebare, e de părere medicul Sorin Paveliu, expert la Societatea Academică Română.

 

Sorin Paveliu: Discuția trebuie abordată din două puncte de vedere. În primul rând, este vorba despre parteneriat public – privat în general și în al doilea rând, de parteneriat public – privat în sănătate. Fac distincția aceasta pentru că până acum publicului nu i-a fost prezentat un parteneriat public – privat care să fi fost o soluție de succes. În ceea ce privește cazul concret al parteneriatului public – privat propus de ministrul sănătății, acesta trebuia să lămurească din start pe oricine ar fi vrut să se abată asupra subiectului asupra unui aspect foarte important. Avem două spitale. În momentul de față acestea primesc niște bani de la casa de asigurări, care nu sunt suficienți să își acopere cheltuielile, sunt la limită. În aceste condiții, este evident că a construi o clădire de 100 mil. euro la un spital și de alte 100 mil. euro la alt spital, nu se poate acoperi din suma încasată de la casa de asigurări.

Ministrul ar fi trebuit să lămurească încă de la început de unde vor veni banii pentru plata ratelor către bancă. Dacă nu faci această distincție necesară, este evident că banii vor fi dați de stat.

În aceste condiții, mă întreb dacă este cel mai bun împrumut pe care îl poate face un stat, având în vedere că ulterior, dă și administrarea pentru 30 de ani unei entități private, fără să existe un argument suficient de bine explicat de ce ar trebui să facem acest lucru contra unei sume exagerate. Ca să înțelegeți ce înseamnă exagerat, țineți cont că este vorba numai depre o clădire care nu ar trebui să coste mai mult de 30 - 40 mil. euro. Ministrul ar trebui să explice de ce s-a gândit că nu ar trebui să coste mai mult de 100 mil. Acestea sunt întrebările la care aș vrea ca ministrul să răspundă tranșant înainte de a ne servi parteneriatul public – privat în sănătate ca fiind o soluție ideală.

 

Reporter: Din ce am discutat cu reprezentanții ministeruui sănătății, am înțeles că privatul este cel care vine cu banii. În aceste condiții s-ar schimba datele problemei? Pentru minister nu contează de unde vine privatul cu banii.

 

Sorin Paveliu: În momentul de față nu există niciun privat care să aibă într-o pușculiță 200 mil. euro și să se gândească la ce să facă cu ei. Acești bani nu pot veni decât dintr-un împrumut. Atunci se pune problema de ce nu ar face statul român împrumutul și să îl facă o terță persoană.

Dacă ați putea să îmi răspundeți la această întrebare eu aș fi mai mult decât liniștit și satisfăcut. Nu uitați că orice împrumut are niște costuri. Ele variază de la mici la imense, mai ales că împrumutul se face pe o perioadă de 30 de ani. Gândiți-vă că nu este vorba despre statul român, ci despre o persoană care își cumpără un apartament.

Trebuie să ai toate datele problemei cât se poate de clare și argumente destul de puternice încât să te bagi la o asemenea aventură, în condițiile în care statul român nu este în faliment.

Statul român are suficiente resurse pentru a-și finanța singur astfel de proiecte. De ce nu o face, ține de altă discuție".



1940