Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Investigația care a adus libertate pentru mii de sclavi și Premiul Pulitzer

robin.jpg

Robin McDowell

Robin McDowell este laureata premiului Pulitzer 2016 pentru seria de anchete PEȘTE DE LA SCLAVI pe care a realizat-o alături de colegele ei de la agenția ASSOCIATED PRESS Margie Mason, Esther Htusan și Martha Mendoza. Cu tenacitate și enorm curaj, cele patru jurnaliste au luminat un ungher întunecat al capitalismului mondializat, exploatarea pentru profit a forței de muncă sud-est asiatice din industria peștelui de către companii care exportă către cele mai simandicoase magazine și restaurante din Europa și SUA.  

Robin McDowell a fost angajată de AP în 1996, în Phnom Penh, Cambodgia, și după un interludiu american de câțiva ani a fost transferată la Biroul Internațional al agenției.  Din 2005  până recent a fost șefa biroului din Djakarta, Indonezia.

PEȘTE DE LA SCLAVI ne reamintește, în această epocă a tuturor cinismelor, că presa rămâne relevantă, că are de jucat în continuare un rol major. "Să se ridice în apărarea celor slabi, să dea voce celor fără voce, să informeze, să îndrepte strâmbătăți", astfel formula acest rol redactorul-șef al AP, Kathleen Carroll, într-un omagiu adus celor patru jurnaliste, care au fost răsplătite și cu premiile Polk, Barlett& Steele, Selden Ring și Goldsmith ultimele trei prestigioase onoruri pentru jurnalism de investigație.  Pentru Robin McDowell, PEȘTE DE LA SCLAVI  a demonstrat atât forța cât și limitele jurnalismului de investigație contemporan. Problema este enormă; impactul, masiv în plan uman prin eliberarea a peste 2.000 de sclavi, rămâne minor în plan economic. Filiera piscicolă thailandeză este doar o mică piesă a unui enorm angrenaj al lăcomiei și cruzimii umane.

Robin McDowell: A fost nevoie de aproximativ un an de documentare - Internet, interviuri pe filieră, baze de date analizate.  La finele acestei etape am stabilit un probabil punct-zero, o insulă pe care bănuiam că se afla captivi, sclavi. Plănuiam să reconstituim drumul peștelui pornind din acel punct. Ce vom găsi n-am știut sigur înainte de a ajunge fizic acolo: aparențele unei operații tipice de prelucrare a peștelui, însă cu lucrători, majoritatea birmani, atrași prin înșelătorie sau vânduți pe vase pe care nu le mai puteau părăsi vreme de luni sau chiar ani de zile. Îndurau  abuzuri cumplite, și când mureau, de chinuri sau prinși în năvoade, erau aruncați pur și simplu în mare. Asta e , în linii generale, ce am găsit când am ajuns pe Benjina, o insulă situată cam la jumătatea distanței între Papua- Noua Guinee  și Australia, în ape teritoriale indoneziene.

Sclavii

Reporter: Cum ai ajuns acolo?  În cit timp? Ce pericole ai înfruntat? Pe harta zonei, la care mă uit cu uimire și admiratie pentru tine și colegele tale, distanțele par enorme.

Robin McDowell: Ca să ajung acolo din Birmania mi-au trebuit cam 24 de ore, patru avioane și două călătorii cu vaporul. În Indonezia nimeni, nici colegi, nici prieteni, nu știa de ea.  E o insulă minusculă, foarte puțin cunoscută, pierdută printre alte mii. Am găsit acolo un combinat mare, cu aspect de companie piscicolă legală: nimic ascuns, antrepozite enorme, nave frigorifice de mare tonaj la chei. Lucrătorii însă nu erau liberi. Când și-au dat seama că ne interesa nu bogăția apelor, sau prosperitatea pisciculturii locale, ci soarta lucrătorilor și atrocitățile comise împotriva lor, oficialii companiei au devenit nervoși și ostili. Ne-au spus că nu mai suntem binevenite și ne-au somat să părăsim imediat insula. Am decis să rămânem, pe ascuns, încă o seară. Împreună cu Esther, colega mea, am filmat dintr-o mică ambarcațiune, dintr-un loc unde credeam că nu putem fi văzute.  Ne-au reperat însă, au pornit în urmărire și ne-au interceptat, dar din fericire, dându-și seama că la bord se află o străină – eu - s-au speriat și au făcut cale-ntoarsă. 

Reporter: Dacă punctul-zero a fost Benjina, punctul nevralgic a fost Thailanda. UN punct nevralgic, pentru că sunt multe, din Vietnam până-n insulele Hawaii, unde Mason și Mendoza au dezvăluit recent condițiile deplorabile de pe pescadoare sub pavilion american.

Robin McDowell: Ne-am concentrat atenția asupra industriei piscicole thailandeze: 8 miliarde de dolari anual, grosul peștelui și creveților exportat în SUA. Știam din start că, de la acele ființe umane prizoniere pe vase, ținute în sclavie, vom ajunge, din aproape-n aproape, urmărind traseul peștelui, în Europa, în alte țări asiatice și în SUA. De această formă de sclavie în Indonezia este vinovată Thailanda.  Avem de-a face cu traulere thailandeze având la bord lucrători birmani, thailandezi, din Laos sau Cambodgia, toți vânduți și prinși în capcană pe nave în Thailanda. Din clipa în care ajungeau în Indonezia nu mai aveau scăpare. Unii rămâneau captivi 10, 20 de ani.

Robin alături de colegele sale

Reporter: Care a fost răspunsul celor implicați? Ce efect a avut, până la urmă, efortul vostru?

Robin McDowell: Firmele occidentale, care știau de mult timp că sclavi sunt exploatați pe acele vapoare, și-au justificat inacțiunea spunând că nu există  dovezi clare.  Scopul nostru a fost să le oferim aceste dovezi, probe indiscutabile că peștele prelucrat de captivi ajunge pe mesele americanilor. Cum am procedat?  Am urmărit prin satelit navele frigorifice până într-un port din Thailanda, unde am fost martore la descărcarea mărfii în camioane. Am urmărit apoi, din port,  câte camioane am putut, am transcris numele transportorilor,  și în final am stabilit care dintre acele companii vindeau  unuia din cei mai mari exportatori thailandezi. Documente vamale au fost apoi utilizare pentru a stabili destinațiile peștelui.  Companiile americane nu s-au arătat surprinse. Ne așteptam să facă scandal, să încerce să dea în judecată AP-ul. Confruntați cu filmări, cu probele pe care le-am prezentat, au sfârșit prin a recunoaște că peștele provenea, indubitabil, din Thailanda și companiile de la care cumpărau. Din păcate, n-au făcut prea mult. Thai Union, principala exportatoare a peștelui, după ce a văzut înregistrările video și a fost pusă la curent cu faptele, a rupt legăturile cu două foarte mici firme furnizoare. Teza noastră n-a fost însă nici o clipă că problema este limitată la acele două firme; ideea era că sistemul este total corupt, putred de jos până sus. După părerea noastră, impactul a fost, în America, minor și în esență simbolic. Pentru cei aflați pe insulă sau blocați pe insule învecinate vreme de 20 de ani în unele cazuri, serialul nostru a însemnat libertate. Deîndată ce articolele au fost publicate, ministrul indonezian al pisciculturii a trimis o echipă pe insulă pentru a evalua situația, a stabili cine dorește să se întoarcă acasă, și a facilita repatrierea. Numărul lor s-a dovedit a fi peste 2.000.

Robin McDowell intervievată de Radu Tudor
716