Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: SUA și imigranții - din istoria interdicțiilor

statuia_libertatii.jpg

Statuia Libertății de pe Insula Ellis, SUA
Image source: 
pixabay.com

Astăzi accentul cade pe granițele Statelor Unite ale Americii și pe controversa creată de decretul președintelui Donald Trump de interzicere a accesului imigranților din șapte state majoritar musulmane -Irak, Siria, Iran, Sudan, Libia, Somalia și Yemen- și a refugiaților sirieni.

Știți că în trecut și chinezilor le-a fost interzis accesul în Statele Unite ale Americii?

Interdicțiile legate de imigrație, de obicei, nu au cele mai benefice efecte asupra politicii externe a statelor, însă, nu de puține ori contextul epocii sau liderii au condus, din diferite motive, la asemenea măsuri.

Prima inițiativă de limitare a imigranților în Statele Unite ale Americii datează din 1882 și a fost îndreptată împotriva cetățenilor chinezi. Legea de excludere a chinezilor (The Chinese Exclusion Act) interzicea pătrunderea în țară a muncitorilor calificați și necalificați și a celor care lucrau în domeniul mineritului. Chinezii care se aflau deja în SUA nu mai puteau căpăta cetățenie americană, iar în cazul în care părăseau țara și doreau să se întoarcă erau obligați să obțină niște certificate speciale. Măsura a fost luată pe fondul unei rate foarte mari a șomajului în America, reflectată în dezaprobarea puternică din partea opiniei publice în ceea ce îi privea pe imigranți, considerați principala cauză a lipsei de slujbe.

În 1892, legea a expirat și a fost înlocuită cu alta care aducea restricții în plus pentru chinezii cu reședință în SUA.

Secolul al XX-lea a adus noi îngrădiri la granițele americane prin Legea Imigrației din 1917, care interzicea unor diverse categorii de persoane -destul de ambiguu definite- să pătrundă în țară, mărea taxele de la vamă și impunea un test de cunoștințe imigranților cu vârsta mai mare de 16 ani.

A urmat Legea Imigrației din 1924 care a introdus o limită generală a numărului de imigranți care aveau voie să intre în SUA și a stabilit cote bazate pe naționalitate, cele mai afectate fiind persoanele din Europa de Est și din Africa. Sistemul de cote a fost eliminat prin Legea Imigrației și Naționalității, semnată de  președintele Lyndon Johnson în 1965. Actul era menit, de asemenea, să ofere protecție refugiaților din zone de conflict.

Între timp, în 1950, deși neaprobată de președintele Harry Truman, dar votată de Congres, o altă lege care viza imigranții a intrat în istorie: Legea pentru securitate internă (The Internal Security Act). Documentul permitea deportarea oricărui imigrant presupus a fi membru al Partidului Comunist. În 1993 Curtea Supremă a declarat neconstituționale cele mai multe părți ale acestei legi.

Cetățenii iranieni, vizați de decretul președintelui Trump, au mai trăit un asemenea eveniment chiar în istoria recentă, ca urmare a crizei ostaticilor din 1979, când ambasada SUA din Teheran a fost atacată și 52 de americani au fost ținuți ostatici timp de 444 zile. Președintele american Jimmy Carter a întrerupt relațiile diplomatice cu Iranul și a interzis intrarea iranienilor în SUA.

Istoria nu are frontiere și, nu uitați, continuă...

 

Mihaela Simina este licențiată în istorie, specializarea relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până joi, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

Rubrica Accent pe Istorie din 13 februarie 2017
285