Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


My people, your people, our people...

proteste_dilema.jpg

Image source: 
Andrei Ivan, Dilema Veche

Nu aș reveni la povestea cu „părinții sînt sistemul“, despre care am vorbit în numărul anterior, dacă aceasta n-ar avea legătură cu ceea ce aș dori să spun în cele ce urmează. Deci, cîteva precizări, pentru a putea merge mai departe.

În primul rînd, generalizarea este aici primul inamic – și prima greșeală: nu tinerii își urăsc părinții, după cum nici părinții nu boicotează viitorul propriilor copii. După cum amintea un comentator, „unii dintre părinți au luptat la Revoluție, alții la mineriade…“. Iar dacă o mamă îi replică fiului său că „nu mă interesează versiunea urangutanilor cu mîini pline de pietre“, aceasta nu înseamnă că părinții sînt „bovini“. După cum nici faptul că doi băieți de cartier au spînzurat pisica vecinei mele și i-au agățat-o de clanța apartamentului nu înseamnă că tinerii sînt niște „bestii“. Acest tip de întîmplări nu reprezintă „realitatea care ne lovește întruna“, iar a face din ele argumente incriminatorii constituie cel mai banal sofism, expresie a unei gîndiri cam slabe cu duhul.

A doua mare greșeală, mai complicată puțin, constă în a amesteca problemele psihologice ale fiecăruia cu problemele social-politice ale tuturor. Da, părinții pot să fie castratori în fel și chip, după cum și tinerii pot fi răzbunători în cele mai diverse feluri: e o banalitate! Doar persoanele împăcate cu sine pot fi tolerante cu ceilalți – dar acestea sînt mai puține decît ne-am putea închipui. În orice caz, nu „părinții“ au scos oamenii în stradă!

 

Citiți continuarea articolului semnat de Vintilă Mihăilescu în Dilema Veche aici

306