Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cazul ”denunțului” de la Olimpiadă: „Soluția Ministerului de a recentraliza subiectele, nefericită”

subiecte.jpg

Image source: 
pixabay.com

Subiectul de la Olimpiada de Limba şi literatura română pentru clasa a XII-a, identic în judeţele Prahova, Cluj şi Bistriţa-Năsăud, a respectat programa, dar a avut o formulare inadecvată, iar relevanţa acestuia pentru cunoştinţele şi creativitatea elevilor poate fi discutabilă. Este concluzia Ministerului Educației, după ce elevilor din cele trei judete li s-a cerut să-si imagineze că sunt personajul care colectează taxele de la ţăranii din romanul ”Moromeţii” şi să redacteze un referat (raport scris) adresat conducerii de partid prin care denunţă ”calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete”. În urma acestui incident, Ministerul Educației a decis ca din anul școlar viitor elaborarea subiectelor  să revină în responsabilitatea ministerului.

Este o decizie regretabilă, apreciază preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie, Daniela Vişoianu.

Întâmplarea de la olimpiadă nu este decât un indicator de sistem, explică ea. Iar soluția nu e în niciun caz să revii de la descentralizare la centralizare.

Daniela Vișoianu: Sunt atât de multe probleme pe care le ținem sub masă și pe care nu avem nici curajul, nici determinarea să le scoatem la lumină. Probabil că dacă acești copii erau crescuți într-un spirit aliniat cu o sumă de valori, unii dintre ei ar fi ieșit din sală, ca o formă de protest. Ar fi spus că este un subiect care descalifică concursul la care participă, că este un subiect care nu îi încurajează ca elevi și ca personalitate. Probabil, s-ar fi putut ca profesorii care supraveghează să fi făcut un gest de protest, ar fi putut să conteste concursul și să ceară reluarea lui peste o săptămână, cu alte subiecte adecvate. Dar noi nu creștem în școală oameni care se uită critic la ceea ce se întâmplă. Întrebarea este „ce competențe validezi prin acest concurs la olimpiadă?”. Adecvarea la un comportament indezirabil într-o societate democratică? Ceea ce eu trebuie să văd la un absolvent sunt niște comportamente de bun cetățean. Dacă am considerat că valoarea pe care școala trebuie să o formeze este să construiască cetățeni apți să își folosească creativitatea, o calitate valoroasă, ca să scrie delațiuni inventate, înseamnă că lucrurile sunt grave atât în cazul persoanelor care au gândit acest subiect, cât și pentru sistem. Soluția Ministerului de a recentraliza subiectele este cea mai nefericită în raport cu anul 2017.

Toți am vrea descentralizare, ca școala să aibă o relație bună cu comunitatea, să fie guvernată de comunitate și să fie în scopul, în folosul și îndreptată spre creșterea comunității. Iar acum luăm decizii de centralizare la nivelul Ministerului. Cât să facă Ministerul Educației? Toate aceste sarcini care sunt, de fapt, ale inspectoratelor școlare și județene sau chiar ale școlii care organizează un concurs, nu pot fi recentralizate și aduse la Minister. Altfel desființăm orice structură locală. În fiecare județ avem zeci de oameni care trebuie să gândească aliniați la niște valori. Nu am fi fost în discuția despre aceste subiecte dacă am deschide site-ul Ministerului Educației și am ști care sunt valorile pe care ne așteptăm să le practice absolventul de clasa a VIII-a sau de clasa a XII-a și am ști cum livrăm aceste valori, aceste comportamente, atât prin elevi, cât și prin profesori în sala de clasă. Pentru mine este o mirare cum o armată de oameni, adulți, prezenți în ziua de concurs nu au luat o decizie de micro management de tipul suspendării concursului sau solicitării unui subiect de rezervă. Cu siguranță în procedura concursului era un subiect de rezervă. Era important să avem o reacție care să clarifice lucrurile.

Reporter: Olimpiada este cel mai important concurs. Era etapa de calificare pe faza națională. Noi discutăm la câteva zile după ce acest concurs a avut loc. Nici în acest moment nimeni nu știe cine a redactat subiectul. A fost dat în trei județe. Inspectoratele își pasează responsabilitatea de la unul la altul. Ministerul Educației a spus că nu are niciun control asupra conceperii subiectelor și că rămâne să vadă dacă anulează sau nu concursul. Iar în ceea ce privește inspectoratele, șeful Inspectoratului Școlar Cluj spune că subiectul a fost inadecvat, că nu crede că a fost cel mai potrivit pentru evaluarea creativității și că vor face controale pentru a vedea cine l-a făcut. Cum este posibil să ajungă un astfel de subiect fără ca nimeni să știe cine l-a făcut? Chiar nu s-a uitat nimeni peste subiecte?

D.V: Principiul este sănătos, în sensul în care la un moment dat a trebuit să se creeze ca un fel de bazin de subiecte din care să se tragă la sorți, iar subiectul final să fie compus prin contribuțiile mai multor profesori. Există o formă de anonimizare a acestor subiecte. Altfel, am putea avea elevi de la un anumit profesor care obțin rezultate pentru că au picat pe subiectele acelui profesor. Faptul că autorul subiectelor nu și le asumă, este o discuție importantă despre valori. Este ca la școală. Nu pot să mă aștept ca un elev să își asume o greșeală dacă eu nu am în cultura școlii faptul că greșeala este bună pentru învățare. Este de mirare că profesorul care a scris subiectul nu iese să spună că își asumă greșeala. Este un indicator de sistem. Dacă nu am curaj la nivelul profesorului, nu o să am curaj la nivelul elevului. Cu siguranță existau mecanisme în timpul concursului. Nu am citit această procedură de concurs, dar am citit multe proceduri de concursuri. În multe proceduri de concurs există situații în care pot să apară probleme cu anumite subiecte, dar există subiecte de rezervă sau mecanisme de întârziere a concursului, atât timp cât am copiii în sală, iar condițiile de securitate și de egalitate a șanselor în examen sunt respectate. Sunt multe lucruri despre frică, despre neasumare, despre centralizare versus descentralizare, despre ce funcții are un inspectorat școlar. Poate inspectoratul școlar ar trebui să aibă doar funcție de inspecție școlară. Nu știu dacă este cel mai bun organizator de concursuri sau cel mai bun formator de cadre didactice. Niciun profesor nu s-a întrebat de ce acești copii minunați, olimpici, extraordinari au primit acest subiect, dacă acest subiect este relevant, dacă există un subiect de rezervă, dacă poate fi suspendat concursul. Este interesant de aflat dacă cineva din aceste trei județe a sunat la Minister să spună că avem o situație și să întrebe cum să procedeze.

Rep: Doamna Vișoianu, pentru un elev pus în această situație, care a ascultat discuția noastră, spuneați că ar fi fost bine dacă ei s-ar fi ridicat și ar fi părăsit sala. În actualitatea de astăzi, în care niciun adult nu a reacționat, ați putea să explicați unui elev de ce ar fi trebuit să reacționeze, să se ridice, să ia atitudine?

D.V: Noi, cei care lucrăm apropiat de sistemul de educație ne punem întrebarea dacă lucrând cu Ministerul sau cu inspectoratele școlare nu facem altceva decât să cauționăm sistemul. Sunt olimpici la română și or să înțeleagă termenul de cauționare. Ei merită să aibă toate șansele posibile ca să își pună în valoare munca și efortul făcute mulți ani. Ca să fii olimpic în clase finale de liceu înseamnă un parcurs lung de olimpiadă. Au lucrat cu unul sau cu doi profesori de română, cu siguranță au citit enorm. Sunt plini de lucruri valoaroase, de emoții pe care le-au trăit când au citit. Meritau să aibă un context în care să își exprime creativitatea care să îi reprezinte. Poate ceva mai apropiat vârstei. Dacă ei primesc indicatorul că vor fi evaluați în viață pentru capacitatea de a scrie o delațiune, asta spune un lucru urât despre noi, adulții care lucrăm cu ei. Nu au absolut nicio vină. Ar fi fost frumos să fie curajoși. Sigur, fiecare s-a gândit individual. Este final de ciclu. Pe fiecare dintre noi, adulții  care lucrăm cu ei, trebuie să ne doară faptul că niciunul nu a avut curaj să iasă din sală sau să conteste subiectele respective. Uneori, vârfurile unei generații prind comportamente obediente pentru un concurs, despre care știm, ca adulți, că în economia generală a vieții, mai valoroasă ar fi fost experiența contestării subiectului decât o calificare la faza națională a unei olimpiade de limba și literatura română.

Preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie, Daniela Vişoianu în dialog cu Andreea Orosz
593