Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alina Isac Alak la RFI: Femeile musulmane sunt un câmp de bătălie între două tipuri de autorități masculine

alina_isac.jpg

Image source: 
Facebook / Alina Isac Alak

Curtea Europeană de  Justiție dă dreptul angajatorilor să interzică purtarea la vedere a simbolurilor religioase la locul de muncă. Reclamațiile din Franța și Belgia care au determinat deliberarea au fost soluționate cu o decizie ce poate reprezenta un model pentru rezoluții ulterioare în instanțele naționale din Europa. Sentința prin care purtarea vălului islamic poate fi interzis chiar de către angajatori, a fost adoptată în contextul dezbaterilor aprinse din mai multe țări europene privind dreptul de a purta acest obiect vestimentar în spațiul public. Totuși instituția de justiție europeană atrage atenția că interzicerea unor simboluri trebuie să aibă la bază un cod de neutralitate vestimentară a companiilor.

Deliberarea Curții Europene redeschide o discuție ideologică ce durează de câteva decenii la nivel European, spune la RFI Alina Isac Alak, doctor în filosofie la Universitatea București și activistă feministă. Doamna Alak este româncă, s-a convertit la Islam și poartă hijab. A publicat volumul ”Statutul femeilor în Islam”, la Editura Polirom

Vălul islamic a fost interzis în Europa, pentru prima dată, în Belgia, la sfârşitul lui aprilie 2010. Italia, Olanda şi Franţa au anunţat încă de atunci că vor lua măsuri împotriva purtării vălului, pentru că lezează demnitatea femeii şi este un risc pentru securitate în şcoli, bănci şi clădiri guvernamentale.

Dezbaterea privind purtarea vălului Islamic omite adesea punctele de vedere progresiste din cadrul comunităților musulmane, observă dr. Alina Isac Alak. În astfel de viziuni sunt posibile abordări contemporane și cutume seculare alături de istoria și tradițiile islamice.

Decizia Curții Europene de Justiție oferă angajatorului dreptul de a impune un cod vestimentar neutru, iar purtarea vălului islamic reintră în dezbaterea aprinsă din spațiul public de pe vechiul continent.

 

În vechiul continent trăiesc aproape 20 de milioane de musulmani, cetăţeni europeni cu acte, fără a lua în considerare fenomenul refugiaţilor cauzat de conflictul din Siria. Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene se referă la 2 cazuri particulare, dar istoricul deciziilor similare luate de alte autoritati arată o tendiță clară de secularizare a Europei sau mai degrabă o perspectivă anti-imigraționistă. Doamnă Alina Isaac Alak, există soluții alternative care pot împăca viziunile proseculariste și pe cele multiculturale în Europa?

Alina Isac Alak: Avem o problemă cu oamenii care filtrează anumite texte religioase, nu atât de mult cu religiile în sine. O societate seculară poate ființa foarte bine având o populație, chiar și în mod manifest religioasă și aparținând unor religii diferite. Există diferite tipuri de vestimentație islamică. În general hijabul este doar acea eșarfă care acoperă părul și gâtul femeilor musulmane, dar lasă libere fața și mâinile. Nu este precum burka sau niqabul, care pun o problemă de identificare. Au fost adesea acuzate de dizolvarea identității personale prin faptul că acoperă și trăsăturile faciale. Hijabul este un mod de a-ți expune corpul. Nu contează că îl expui în acest stil specific spațiilor din Orientul Mijlociu sau găsești o variantă mai modernă, occidentală de acoperire a corpului. Legea nu va face diferența între un anumit articol vestimentar, ci între o modalitate de expunere a corpului și alta. De aceea intrăm într-o discuție mult mai profundă și mai delicată în care sunt implicate elemente care țin de dreptul de autodeterminare al femeilor, de dreptul lor la autonomie, de un drept fundamental de a decide asupra a cât și cum îți expui propriul corp. Este un element ce este de multe ori împletit cu o anumită identitate religioasă, însă, simultan, poate purta și semnificații feministe. Există femei musulmane și nemusulmane care recurg la un mod de acoperire extensiv al corpului, ca formă de protest, ca o reacție de revoltă împotriva consumerismului occidental și a sexualizării excesive a femeilor în general.

Rep: Totodată, purtarea vălului este văzută ca o constrângere. Poate ar trebui explicat ce semnificație are pentru o femeie purtarea hijabului. Cred că dumneavoastră sunteți în măsură să descrieți starea. Sunteți româncă, v-ați convertit la Islam și purtați și hijab.

A.I.A: Purtarea hijabului reprezintă un instrument de emancipare, o permisiune, în cadrul unor societăți musulmane sau chiar nemusulmane, de a intra pe piața muncii, venind din familii tradiționale. Pentru ele este o cale de a fi implicate în spațiul public fără a exista presiuni din partea familiei. Tocmai de aceea nu ar trebui instrumentalizat politic în maniera în care este.

Rep: Ce părere aveți despre felul în care politicienii europeni aleg să vorbească despre acest subiect?

A.I.A: Ca de obicei, femeile musulmane sunt câmpul de bătălie între două tipuri de autorități masculine. Fie autoritățile masculine musulmane, ultraconservatoare, care condiționează prezența femeilor în spațiul public de un anumit tip de vestimentație, cum este cazul particular al hijabului. Pe de altă parte, sunt anumiți bărbați, seculariști, mai de grabă de extremă dreapta, care doresc să impună femeilor musulmane o eliberare cu forța. Unii dictează cum anume să se îmbrace, ceilalți dictează cum anume să se dezbrace. Problema este că ambele grupuri ignoră complet vocile femeilor. Întotdeauna femeile rămân instrumentalizate în acest război. Este, de fapt, un conflict amplificat între culturi. Nu este vorba despre femeile musulmane. Ci, așa cum spuneam, este vorba despre Islam, despre limitarea tuturor identităților musulmane la una singură, aceea a extremismului. Acesta nu poate fi atacat direct, dar în schimb, atacăm femeile care sunt mai vulnerabile, mai vizibile și mai expuse în spațiul public.

Rep: Date fiind cele spuse de dumneavoastră, cum vi s-a părut decizia Curții de Justiție a Uninunii Europene?

A.I.A: M-a întristat și mi s-a părut, în primul rând, ineficient. Este o discuție care se poate ramifica la infinit. Nu vom ști unde anume să trasăm limitele. Nu vom știu unde anume suntem suficient de lucizi și capabili să distingem între drepturi inalienabile ale persoanei și decizii sociale benefice comune.

(Audio) Alina Isac Alak despre statutul femeilor musulmane
783