Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Are pe mână sănătatea suedezilor

adia_groza_1.jpg

Adia Groza
Image source: 
arhiva personală

Adia Groza autorizează laboratoare suedeze de analiză a mediului și a alimentelor. Este auditor șef la Swedac, organismul guvernamental de acreditare. Pe lângă asta, ține periodic conferințe și formări pentru responsabili cu acreditările din diverse alte țări.

"Pot să spun că eu beau apa potabilă de la robinet, știu că este controlată. Nu trebuie să cumpăr apa îmbuteliată. La fel și alimentele. Dacă vreau să cumpăr un produs ecologic, știu că este controlat. Cunosc sistemul mai bine decât consumatorul de rând".

Născută în Drobeta Turnu Severin, Adia Groza a ajuns în Suedia în 2003... după ce s-a îndrăgostit la Timișoara de oradeanul Sabin, care locuia deja în țara scandinavă de ani buni.

 - A fost dragoste la prima vedere?

 - Cam așa ceva. Am fost foarte hotărâți amândoi și totul a decurs repede. Într-un an de zile eram deja mutată aici.

O dată ajunsă, a realizat că nu poți să speri să îți găsești un serviciu decent fără să vorbești bine limba. A reușit să o învețe din august până în decembrie când a și trecut testele naționale. Absolvent al facultății de știință și ingineria alimentelor, a pornit apoi să își caute de lucru.

N-a fost deloc ușor. Cred că am trimis 100 de cereri (…) și conform pregătirii mele și cereri mai puțin conforme cu pregătirea mea. Avantajul a fost că universitatea din România a fost echivalată și în Suedia, deci nu a trebui să completez cu alte cursuri.

Postul de la Swedac a fost, de altfel, și primul serviciu stabil pe care l-a obținut. Însă asta s-a petrecut la doi ani de la sosirea în Suedia.

Responsabilitatea este mare. Nu e o muncă ușoară. Trebuie să gândești tot timpul, să îți asumi răspunderea. Ești singur la locul evaluării. De multe ori ne bazăm și pe experți tehnici care sunt experți în domeniul de audit destul de complex. În momentul în care devenim nesiguri, avem obligația să “parcam” decizia. E aproape imposibil să ai cunoștințe în toate domeniile pe care le evaluăm.

 - Acum acreditați laboratoare suedeze. Ați intrat în ultimii 15 ani într-un laborator românesc, să-l vedeți cum arată și să faceți o comparație, chiar și empirică, la o prima vedere?

 - Pot spune că am intrat. Prietena mea cea mai bună este șef de laborator la un laborator acreditat de analiză a apei potabile și reziduale din România și, în același timp, este și director de calitate la un laborator de analize medicale.

Știu câte ceva despre cum se lucrează în România. Încă mai știu și pot spune atât doar, că ar trebui să se țină mai mult cont de riscurile la care un laborant este supus atunci când lucrează într-un laborator de analize chimice.

Asta înseamnă că acel laborator nu ar trece niciodată standardele suedeze, dacă ar trebui să îl acreditați?

 - Nu l-am evaluat niciodată. Nu știu dacă ăsta ar fi răspunsul. Probabil că ar trece pentru că din punct de vedere tehnic sunt foarte competenți. Competența este la nivel ridicat în România, poate chiar nivelul de pregătire al laboranților este mai finisat decât al celor de aici, din Suedia.

Acum cinci ani, pe lângă soțul Sabin, în familia Adiei Groza au mai apărut gemenii Sabrina și Edwin. Locuiesc cu toții în sudul țării, la Borås... unde însă e destul de greu de stabilit dacă Adia chiar își petrece cea mai mare parte a timpului...

 - Câte zile stați acasă și câte zile sunteți în deplasare?

 - Punctul meu vulnerabil. Sunt destul de mult plecată de acasă. Noi facem controalele astea la fața locului. N-aș putea spune exact câte zile. Destule. Soțul mă susține. El este cel care preia copiii când nu sunt acasă. Iar copiii cred că s-au învățat. Au crescut așa, cu acest mod de viață și știu că atunci când sunt acasă mă dedic lor 100%. Și nu pot să spun că am probleme. S-au obișnuit.

Chiar dacă locuiește în Suedia de 15 ani, Adia Groza se simte în continuare legată de România, unde călătorește împreună cu familia cel puțin o dată pe an.

România este pentru mine ceea ce mai am eu în România. Și bineînțeles că familia și prietenii în primul rând îmi lipsesc. Dar sunt alte lucruri care le echilibrează pe acestea aici în Suedia.

Întotdeauna am privit cu optimism și cu îngăduință. Dacă nu privești așa, nici nu primești îngăduință și optimism înapoi de la cel care te găzduiește. Pentru că e o țara care m-a găzduit. Așa cum te comporți, cam la fel ți se și răspunde. Eu nu pot să mă plâng că am fost tratată rău sau că nu am fost înțeleasă.

 - V-ați gândit vreodată că v-ați putea întoarce în România?

 - M-am jucat cu gândul. Dar nu cred că sunt pregătită pentru alegerea asta, după atâția ani de Suedia.

- Unui român care ar vrea să vină astăzi în Suedia, i-ați recomanda să vină, sau i-ați spune să se reorienteze către altă țară unde poate fi mai ușor?

 - În definitiv, asta e decizia fiecăruia. Dar trebuie să fii pregătit , dacă te hotărăști totuși să pleci din România, trebuie să fii pregătit că e mult mai multă muncă de depus și trebuie să știi ce vrei și că vrei cu adevărat să pleci din România. Acum, după atâția ani pot spune că, dacă vrei cu adevărat și depui și un pic de efort, nu se poate să nu reușești. Aici, cel puțin, în Suedia. Acum depinde și cât de ambițios ești și cât de dornic ești să reușești și profesional și personal. Când am făcut cursul de suedeză la facultate, am citit o carte a lui Herlitz. Spune totuși că … ca emigrant în Suedia trebuie să fii de cel puțin două ori mai bun decât un suedez că să obții aceeași poziție. Și asta este adevărat.

Ascultă AICI povestea Adiei Groza, care are grijă de sănătatea suedezilor
1524