Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Educaţia: formare sau informare?

dilema_educatie.jpg

Image source: 
Dilema Veche

Unul dintre cele mai triste și cumva chiar revoltătoare spectacole umane mi se pare că ne este oferit de vederea acelor seniori răi și proști care ne otrăvesc întîlnirile cu veninul și necunoașterea acumulate de-a lungul vieții. Nu vorbesc de acei bătrîni ajunși senili din motive medicale sau de cei iremediabil zdruncinați lăuntric din cauza unor diverse accidente biografice, independente de ei: războaie, boli, cataclisme etc.

Nu, eu vorbesc de aceia care au dus o viață normală și care la vîrsta senectuții se prezintă acri și inepți. E trist și cumva împotriva firii ca la capătul a ceea ce ar trebui să fie un parcurs existențial de formare și dezvoltare personală să te prezinți lumii plin de fiere și nerozie. Senectutea ar trebui să fie însoțită de înțelepciune, de bunătate și seninătate, și nu de venin și stupiditate. Cine e de vină? Individul? Societatea? Vina e, fără doar și poate, împărțită, dar cred că vina principală o poartă educația. Nu sîntem educați să devenim mai buni, mai drepți, mai fericiți sau mai înțelepți. Sîntem educați să repetăm și să reproducem spusele profesorilor noștri, ei înșiși fiind uneori acri și plictisiți, anoști și tîmpi. Mai mult, poate chiar sîntem educați, în lipsa deprinderii de a ne analiza critic viața și comportamentul, să repetăm o parte dintre greșelile părinților noștri.

Pedagogii împart educația în trei mari categorii: educația formală, nonformală și cea informală. Pe scurt și simplificînd lucrurile, educația formală este dată de tot palierul de activități pedagogice care se desfășoară la școală, cea nonformală este ansamblul de activități educative care se desfășoară în afara cadrului instituționalizat al școlii, iar educația informală este tot ce ne înconjoară și ne populează spontan și neintenționat pedagogic viața noastră cotidiană, dar care are o finalitate educativ-formatoare. În plus, prin „școală“ nu înțeleg clădirea școlii ca atare, ci instituția școlii, adică tot acel asamblu de măsuri și procese educative care se desfășoară urmărind un curriculum pe o perioadă bine delimitată, cu obiective și metode clar specificate și în urma cărora cunoștințele și competențele dobîndite vor fi certificate și atestate de instituțiile abilitate în acest sens. Astfel, la școală o­mul are parte de educație formală, în cadrul activităților extrașcolare, de e­du­ca­ție nonformală, iar în toate celelalte contexte incidentale și neintenționate din punct de vedere educativ, în care omul învață (dobîndește cunoștințe, abilități și aptitudini), de educație informală. Aceasta este cumva perspectiva sistematică în care specialiștii din domeniul științelor educației împart și analizează lucrurile.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Sorin Costreie în Dilema Veche aici

310