Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce pleacă personalul medical? Alianța Medicilor: Pentru că sistemul e feudal

spital.jpg

Image source: 
pixabay.com

Opt din zece medici care au ales să părăsească România și să profeseze în străinătate spun că au făcut acest pas din cauza condițiilor proaste din spitale și clinici. Un procent asemănător declară că au urmărit dezvoltarea profesională. Nu în ultimul rând, peste jumătate din cadrele medicale (68%) recunosc că au căutat să câștige mai mult. 

Întrebați ce i-ar motiva să se întoarcă, 44% dintre medicii respondenți au spus că și-ar dori să ajute pacienții români. 4 din zece ar vrea un salariu corect în România, iar 36% ar reveni în țară dacă și-ar găsi un serviciu în linie cu experiența lor profesională, reiese dintr-un studiu  făcut de firma de recrutare Medi Jobs. 

Sunt concluzii perfect veridice, spune la RFI doctorul Bogdan Tănase, de la Alianța Medicilor. Sistemul din România, afirmă Bogdan Tănase, ar fi unul de tip feudal, bazat pe  nepotism și pe orice alte criterii ce nu țin de performanța propriu-zisă și,  în consecință, nu sunt banii principalul factor care îi determină să părăsească România: 

Bogdan Tănase: Sunt niște cifre absolut veridice. Eu am spus-o dintotdeauna, nu salariul este principala problemă pentru cei care pleacă din România. Cei care gândesc că o creștere substațială de salariu îi va aduce înapoi pe cei care au plecat greșesc fundamental. Ei vor veni înapoi numai dacă vor avea în România o perspectivă profesională așa cum o au afară.

Reporter: De ce nu permite sistemul din România dezvoltarea profesională?

B.T: Am spus-o și o să o mai spun. Fiindcă este un sistem feudal, care este împărțit pe bisericuțe în care domină anumiți șefi de trib, care nu fac altceva decât să îi admită sau să îi respingă pe cei care îi doresc sau nu. Nu există o promovare pe criterii de valoare profesională, ci, pur și simplu pe alte criterii, care de cele mai mute ori sunt fie nepotism, fie alte criterii politice. Sunt orice alte criterii decât cele profesionale.

Rep: Teza aceea că România este una dintre țările unde chiar poți să îți faci meseria este falsă? Este o percepție greșită?

B.T: Nu este o percepție greșită. Sunt oameni în România care își fac meseria așa cum trebuie și corect. Sunt insule de normalitate în România. Dar dacă exită aceste insule de normalitate, există prin efortul unor oameni care au încercat să le creeze, nu ca urmare a unui sistem sănătos. Nu aceasta este normalitatea în cele mai multe cazuri, ci este o consecință a eforturilor, uneori extrem de mari, ale unor oameni care își sacrifică viața personală ca să creeze insule de normalitate în sistemul medical.

Rep: Cei chestionați în studiul despre care vorbim spun că ar vrea să se întoarcă în țară să ajute pacienții români, că ar vrea un salariu corect în România. Asta i-ar motiva să revină. Și-ar dori să își revadă familia și prietenii. 36% însă, spun că ar veni în țară dacă și-ar găsi un serviciu în linie cu experiența profesională.

B.T: Îmi pare rău să o spun, dar de cele mai multe ori actul medical din România nu este la standardele de afară. Și din cauză că nu vrem să recunoaștem nu încercăm să ne creăm niște standarde pe care să le și respectăm. Nu este vorba numai de dotări. Este vorba și despre modalitatea de gândire în sine a diagnosticului și a tratamentului. 

Rep: Dar nu există deficit de personal la noi? De ce nu i s-ar recunoaște unui medic care a profesat niște ani în străinătate experiența și de ce nu ar primi un post corespunzător cu experiența lui?

B.T: Avansarea profesională în România și obținerea unui post nu se face pe baza criteriilor de valoare profesională de cele mai multe ori. Sunt rare cazurile în care valoare în sine a fost principalul criteriu la avansare.

Rep: Cum se desfășoară căutarea unui loc de muncă pentru un medic care revine în țară? 

B.T: Este sigur că nu au niciun sprijin. Vă dau un exemplu. Absolventă de medicină în România, care plecase afară și a vrut să se întoarcă, reclama faptul că s-a prezentat la concurs într-un spital județean și în momentul în care a vrut să se înscrie la concurs i s-a spus verde în față că postul nu este pentru ea și ar fi mai bine să nu se înscrie. Alții au umblat prin trei, patru spitale până să își găsească un post. La noi, singurele spitale în care ar merita să profesezi sunt cele din București, din Cluj sau din Iași. Iar aici este inflație de medici și un post este foarte greu de găsit. În spitalele județene în care este criză de personal apar iarăși probleme de genul „postul este pentru cineva”, iar un eventual concurent este blocat în diverse feluri. 

Rep: Tot la capitolul probleme de sistem. Sunt dificultăți birocratice majore în a depune actele la Colegiul Medicilor și în a echivala studiile acolo unde este cazul?

B.T: Nu este vorba numai de Colegiul Medicilor. Este vorba că dacă cineva și-a făcut rezidențiatul în afară, stagiile respective trebuie să fie, în primul rând, recunoscute de către Ministerul Sănătății pentru ca medicului respectiv să îi fie recunoscut gradul profesional. Barajul principal este la Ministerul Sănătății, care, de multe ori, nu recunoaște stagiile efectuate în afară. 

Rep: Personalul medical intervievat nominalizează un prag salarial care ar putea să motiveze oamenii să revină. Salariul este undeva între 6.000 și 15.000 de lei. În concluzie, chiar și așa cum un sistem cronic blocat, dacă ar fi lefurile peste 10.000 de lei, ar fi suficient de motivant pentru a-i aduce pe medici înapoi?

B.T: Nu cred asta fiindcă sunt convins că ei sunt învățați să profeseze într-un fel și un salariu așa cum spuneți dumneavostră nu îi va motiva să facă un act medical sub standarde. Nu ar veni. 

Ascultă AICI interviul integral: 

 

 

732