Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Statul şi familia

copii_dilema.jpg

Image source: 
flickr / Dilema veche

S-a iscat o mică gîlceavă în jurul afirmațiilor făcute de un foarte important jurnalist român, pentru a explica scăderea natalității în Finlanda. Pe scurt, erau declarații de genul „numai oamenii săraci, fără viitor, fac copii“ sau „oamenii nu fac copii pentru țară, fac pentru a le aduce cineva o cană cu apă la bătrînețe“. 

 

Mi se par riscante astfel de declarații din cel puțin două motive. 1) Generalizează nenuanțat motivațiile individuale, ignorîndu-le diversitatea rezultată din cultură, educație, potențial economic etc.: motivele pentru care apar copii pe lume sînt multiple și pot avea ca fundament, în egală măsură, sărăcia sau bogăția, ignoranța sau cunoașterea, dezordinea sau responsabilitatea, viitorul incert sau gîndul la niște ani mai buni ș.a.m.d. Ca să nu mai spun că sărăcia din Finlanda este altceva decît sărăcia, să spunem, din Siria, iar cana cu apă de la bătrînețe după care tînjesc părinții din SUA este cu totul diferită de cana cu apă de la bătrînețe din Cuba (în primul caz, ar putea fi privită ca un semn de apreciere, în al doilea, ca unică resursă de supraviețuire). 2) În articolele care vorbeau despre scăderea natalității în Finlanda, analiștii finlandezi spuneau că tocmai persoanele sărace și fără educație sînt cele care refuză să aibă copii, nesigure fiind pe viitorul lor. Așa că teoria reputatului jurnalist nu se prea susține. (Din păcate, afirmațiile jurnalistului au fost întîmpinate pe rețelele de socializare cu un val de indignare populară, săracă în contraargumente, dar plină de atacuri grosolane.)

Un fapt rămîne, însă: de ce Finlanda, țara care nu s-a mai confruntat cu o scădere a natalității de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, țara care este pe primul loc la tot ce înseamnă protecția familiei, se confruntă cu o astfel de problemă (scăderea natalității – dar și cea a numărului de căsătorii – cu cîteva zecimi de procent)?

Citiți continuarea articolului semnat de Maria Iordănescu în Dilema Veche aici

138