Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Începuturi

valeriu_nicolae.jpg

Valeriu Nicolae
Image source: 
Dilema Veche

Stăteam într-un bloc în Pipirig, un cartier urît şi murdar din Caransebeş. Cel puţin aşa spune mama, pentru că eu îmi amintesc doar frînturi. Construcţii, mult noroi, băltoace şi butoaie în care muncitorii topeau smoală, folosind cauciucuri vechi care ardeau cu un fum negru şi foarte înecăcios. Stăteam la etajul 3 şi nu era lumină pe scară. Dormeam pe un fotoliu care se întindea şi uram să mă duc la grădiniţă. Am o poză de la grădiniță împreună cu colegii şi eram de departe cel mai negrişor. Nu ţin minte însă de ce nu îmi plăcea acolo.

Descoperisem că, dacă mă văitam că mă doare burta sau capul, mamei i se făcea milă şi mă lăsa să stau acasă.

Cel mai tare îmi plăcea să mă duc la fetele vecinei de la etajul 4 şi să mă dau pe scîndura de călcat ca pe un tobogan. Mama lor, o nemţoaică ţeapănă, era croitoreasă, gătea bine-bine şi făcea nişte prăjituri minunate. Gerlinde era căsătorită cu domnul Toma şi aveau doua fete: Anne şi Sibi.

Fetele erau în vacanţă, aşa că pe seară încep să mă vait că mă doare capul şi burtica. Mama e nervoasă, mă întreabă dacă nu mă doare şi „pe dracu’“. Nu ştiu ce înseamnă, dar pare important.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Valeriu Nicolae în Dilema Veche aici

145