Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


4’3’’

dilema_concert.jpg

Image source: 
Wikimedia Commons / Dilema veche

E vorba despre piesa pe care compozitorul John Cage a inventat-o în 1952 și pe care o considera ca fiind cea mai importantă creație a sa. O piesă pentru pian sau pentru orice combinație de instrumente, în trei mișcări, cu durata de patru minute și treizeci și trei de secunde, în care interpreții nu ating nici o coardă sau clapă. Sînt, adică, patru minute și treizeci și trei de secunde de liniște.

Cînd afli despre el îți vine să rîzi și te întrebi de ce ai merge să vezi așa un concert. Ei bine, una e să îți imaginezi cum ar fi respectivul spectacol și alta e să-l „asculți“ într-o sală. Am avut ocazia asta grație Festivalului SoNoRo, în sala nou renovată de pe Gabroveni.

Pe scenă au apărut trei instrumentiști plus Diana Ketler, directoarea artistică a festivalului, care aici avea doar rolul de a întoarce paginile partiturii pianistului. Trei pagini albe, evident, marcînd cele trei mișcări ale piesei. După ce pianistul a dat din cap spre ceilalți doi interpreți, piesa a început… în liniștea desăvîrșită a sălii. Gîndurile porniră și ele să curgă firesc.

Mîine se internează mama. O să trebuiască oare să parcurgem toată grozăvia cozilor pentru internare de la Floreasca, la fel ca acum doi ani? Coșmarul ăla? Și după Colectiv tot așa o fi? Vine frigul. Bine că Petrică a schimbat cauciucurile la mașină.

Citiți continuarea articolului semnat de Andrei Manolescu în Dilema Veche aici

104