Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nu e imposibil

liviu-papadima.jpg

Liviu Papadima
Image source: 
Dilema Veche

Acum două săptămîni am publicat în Dilema veche un text intitulat „Ce-i lipsește școlii românești?“. Începea cu o listă cuprinzînd lucrurile de care, cred eu, învățămîntul nostru are nevoie. Asta nu înseamnă că ar lipsi complet. Doar că ele reprezintă, după umila mea experiență, mai degrabă excepția decît regula. Articolul cu pricina s-a bucurat și de cîteva comentarii – ceea ce, din experiența săptămînală acumulată în ultimii cîțiva ani, se întîmplă destul de rar.

Unele dintre ele m-au pus pe gînduri. Mi se atrage atenția, de pildă: „Lista cu lipsuri din articol mi se pare (ultra)demagogică. Miroși iute acolo ștachete mărețe, prin definiție suite cît să nu ajungi la ele…“ Altcineva adaugă: „O listă într adevăr mult prea lungă și generală care cel puțin în parte ar putea fi aplicată și altor domenii de activitate.“

Încep, cum am mai făcut-o și alte dăți, cu sfîrșitul. Fără nici îndoială, mare parte dintre carențele învățămîntului românesc actual se regăsesc și în alte domenii de activitate. Ar fi de mirare să fie altfel. De ce ne-am aștepta, de pildă, ca învățămîntul nostru să aibă, pe ansamblu, un management performant, cînd atîtea alte instituții – spitale, primării, aeroporturi, întreprinderi de producție ș.a.m.d. – dau în permanență rateuri? O „expertiză convingătoare a sistemului“ nu lipsește doar din învățămînt. La fel de prost stăm în medicină, în infrastructură, în administrație publică, în finanțe, în… Întrucît românesc, sistemul nostru de învățămînt „beneficiază“ de multe dintre caracteristicile spațiului de apartenență. Precum ziceam acum două săptămîni: „Pe scurt, școlii românești îi lipsește o altfel de Românie, în care să și poată împlini cu demnitate și succes misiunea.“

 

Citiți continuarea articolului semnat de Liviu Papadima în Dilema Veche aici

99