Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Salvamontist la RFI: Avalanşa nu-şi alege victima. Care este cel mai înfricoşător lucru în caz de avalanşă?

salvamontist_avalansa_victima_infricosator.jpg

Avalanşă pe munte - ilustraţie (Sursa foto: pixabay)
Avalanşă pe munte - ilustraţie (Sursa foto: pixabay)

Tragedie în munţii Călimani, unde trei salvamontişti au fost surprinşi de o avalanşă. O persoană a murit, iar alta este dată dispărută. A treia a reuşit să alerteze echipele de intervenţie, care au transportat-o apoi la Spitalul Judeţean Suceava. Cei trei erau în timpul liber şi intenţionau să arboreze pe munte, de Ziua Naţională, drapelul României.

Sezonul de iarnă de-abia a început, iar asemenea drame riscă să se repete, dacă oamenii nu respectă unele reguli foarte stricte.

Şeful Salvamont Argeş, Ion Sănduloiu, explică la RFI cum poate fi evitată declanşarea unei avalanşe: „Poate fi (evitată) prin experienţa acumulată şi alegerea unui traseu cât mai pe muchie, cât mai deasupra zonei probabile de ruptură, dar asta presupune multe ture iarna, multe observaţii asupra modului cum se fracturează stratul, în aşa fel încât să ne putem da seama dacă suntem sau nu suntem expuşi în momentul în care ajungem într-o zonă cu risc de avalanşă. Şi tot din experienţă face parte şi puterea de a renunţa, adică ideea că e mai bine să nu traversez un versant, pentru că nu am încotro şi e mai bine să mă întorc. Trebuie tot timpul să punem în balanţă reuşita turei cu menţinerea noastră în viaţă”.

Putem afla dacă există risc de avalanşă pe un anumit versant? „Strict pe versant, nu, dar în zonă, pe masive, da. Spre exemplu, pentru Bucegi şi pentru Făgăraş se emite un buletin de risc de avalanşă, care noi sperăm să se extindă şi la alte masive muntoase din ţară. Acela este general, deci riscul este general, pe masiv. Bineînţeles că sunt puncte unde riscul este mai redus şi zone unde riscul este mai mare. Spre exemplu, în momentul de faţă, este risc de gradul trei în Făgăraş, dar evident că dacă traversezi un versant care este încărcat cu zăpadă viscolită, pe acel versant punctual poate să fie risc de gradul cinci. Aici apare elementul experienţă”, spune salvamontistul.

Care este perioada cu riscul cel mai mare de avalanşă? „Riscul de avalanşă apare pe munte în momentul în care a nins. Deci din momentul în care a nins, pot fi anumite condiţii de producere a avalanşelor, chiar dacă nu pare. Din momentul în care avem primul strat stabil de zăpadă şi până în primăvară, riscul de avalanşă este permanent. Depinde doar de zone, versanţi, pâlnii care converg în hornuri sau în canioane, ceea ce este cel mai periculos, pentru că acolo zăpada pleacă cu un strat subţire şi apoi intrând, concentrându-se pe o vale abruptă sau neabruptă, automat stratul de zăpadă creşte, presiunea creşte şi persoana este ucisă prin acea presiune a zăpezii, nici nu-i nevoie să fie lovită măcar”, explică Ion Sănduloiu.

 

Care sunt şansele de supravieţuire, în caz de avalanşă?

 

Ce şanse de supravieţuire are o persoană surprinsă de avalanşă? „Statistica spune că undeva la 85% din persoanele prinse în avalanşă rămân în viaţă după oprirea acesteia. Restul de 15% sunt ucise ori de izbirea de stânci ori de acea presiune uriaşă a zăpezii, în condiţiile în care stratul converge într-un sector mai strâmt. Ideea este una înfricoşătoare şi anume că din momentul în care s-a oprit avalanşa, în stratul de zăpadă există oxigen pentru maxim 25-30 de minute. Tot ce trece de acest timp înseamnă miracol. Şi atunci e clar că prima reacţie, cea de salvare trebuie să vină de la colegii noştri de tură, pentru că teoretic şi practic, ar trebui să mergem la distanţă, în aşa fel încât numai o parte din noi să fie prinşi în avalanşă şi toţi să avem asupra noastră acel kit de avalanşă, asta însemnând DVA-ul, Dispozitivul de Verificare în Avalanşă, care este un micro emiţător-receptor, despre care cei care merg pe munte ştiu, sonda şi lopata. Deci prima reacţie, cea de salvare a vieţilor, aparţine colegilor de tură. Degeaba dai telefon la 112, asta în cazul fericit în care ai acoperire, pentru că salvamontul în mod sigur este undeva mult prea departe şi ajunge probabil în minim o oră, o oră şi jumătate-două. Noi la nivel naţional am început şi antrenarea unor câini de avalanşă, pe baza experienţei franceze. În momentul de faţă, sunt zece echipaje canine şi este foarte probabil ca în câţiva ani, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă să aloce elicoptere pentru accidentul montan şi în acel moment echipajele canine vor face gardă, prin rotaţie, în perioada cu risc de avalanşă şi atunci s-ar asigura o intervenţie oarecum mai rapidă, dar să ştiţi că şi elicopterului îi trebuie timp”, spune el.

Ion Sănduloiu mai declară că „faptul că un schior de free ride îşi asumă un risc personal să meargă pe risc de avalanşă de gradul cinci, el şi-l asumă benevol, iar salvatorii sunt supuşi aceluiaşi risc. Riscul de avalanşă nu alege profesionistul sau amatorul. Doar că poţi minimiza cât de cât riscul, prin alegerea unui traseu ocolitor mai sigur”.

Ion Sănduloiu, despre prevenirea unei avalanşe
196