Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Ceața ucigașă din 1952, care i-a făcut pe londonezi mai atenți la poluare

londra_tower_bridge.jpg

Tower Bridge, Londra
Image source: 
pixabay.com

Răsfoim o nouă pagină de istorie și vorbim despre… ceață. Nu orice fel de ceață, ci una care a intrat în cărțile de istorie ca fiind cea mai devastatoare ceață care a lovit Londra. În 1952, la început de decembrie, străzile capitalei britanice s-au umplut de o pâclă deasă care s-a dovedit a fi mai mult decât un fenomen meteorologic cu consecințe dezastruoase: peste 10.000 de oameni și-au pierdut viața în cele cinci zile de ceață, dar și în cele ce au urmat.

Marea ceață s-a lăsat asupra Londrei în 5 decembrie 1952. Ceea ce, la început, populația și autoritățile au crezut că este doar smogul atât de specific Londrei, avea să devină o adevărată catastrofă națională. Ceața care s-a lăsat asupra capitalei Regatului Unit a fost atât de densă, încât mașinile, inclusiv ambulanțele, au fost nevoite să meargă cu maximum 5 mile pe oră, din cauza reducerii vizibilității.  Aeroportul și autostrăzile au fost închise, iar în cele cinci zile de ceață continuă, spitalele londoneze s-au umplut de victime ale accidentelor, dar și de persoane care aveau mari dificultăți de respirație. La vremea respectivă, autoritățile au estimat că ceața a făcut peste 4.000 de victime, însă o evaluare ulterioară a arătat că, de fapt, ar fi fost peste 15.000 de morți.

Ce a cauzat ceața intensă care refuza să părărească Londra? Oamenii de știință au tras concluzia că a fost o combinație nefericită între condițiile meteo de pe insulă și poluarea produsă de arderea cărbunilor pentru încălzirea locuințelor, dar și pentru funcționarea industriei.

Cu o zi înaintea de căderea ceții, asupra Londrei s-a instalat un anticiclon. Temperaturile au scăzut brusc, motiv pentru care materia primă pentru încălzirea locuințelor a fost arsă din abundență. Astfel, o cantitate foarte mare de carbon a fost emanată în atmosferă. Carbonul a ridicat procentajul de dioxid de sulf eliminat prin coşurile locuinţelor.

Din nefericire, aerul nu s-a mișcat din loc, iar poluanţii nu s-au putut risipi. Conform rezultatelor cercetărilor prezentatate de revista de specialitate IFL Science, sulfații au reprezentat o componentă cheie a ceții londoneze, groase, urât mirositoare și toxice. Ipotezele conform cărora cauza ceții ucigase ar fi fost dioxidul de sulf eliberat prin arderea de cărbune moale de calitate scăzută din casele londonezilor, industrie și centrale electrice s-a dovedit corectă. Cu toate acestea, de ce acest dioxid de sulf s-a transformat în acid sulfuric a rămas un mister. Cert este că după ceața ucigasă, autoritățile britanice nu au mai tratat ceața londoneză ca pe un simplu fenomen meteo.

Ceaţa ucigaşă din 1952 a schimbat această mentalitate. La începutul anului 1953, guvernul britanic a iniţiat un studiu foarte amplu cu privire la calitatea aerului din Londra şi a cauzelor nivelului foarte înalt de poluare. În 1956, Marea Britanie a adoptat Legea Aerului Curat, cu şapte ani înainte de Legea Aerului Curat din Statele Unite, care a redus drastic poluarea atmosferică. Cu toate acestea, Marea Britanie a mai avut parte de cel puțin două ori de astfel fenomene cu consecințe asupra populației, dar și animalelor.

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 4 decembrie 2017
131