Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tineri regizori români în programul festivalului de la Sibiu: Bogdan Georgescu

bogdan-georgescu-foto-lucien-samaha-2.jpg

Bogdan Georgescu
Image source: 
credit foto: transilvaniareporter.ro

Bogdan Georgescu, «Mă implic, deci exist» "# minor", Teatrul Național Radu Stanca,  sala Studio, 14 iunie, 16 h.

Bogdan Georgescu este prezent la Festivalul din vara aceasta de la Sibiu, cu spectacolul   #minor, proiect observațional de artă activă care combină tehnici de devising, teatru documentar și observațional, explorînd noi tipuri de teatralitate și structuri dramatice. O co-producție a Teatrului Național "Radu Stanca" și Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Născut în 1984, Bogdan Georgescu, absolvent al Universității de teatru din București, UNATC, este regizor și dramaturg specializat în teatru comunitar. Susține în 2013 o teză de doctorat, intitulată "Teatru comunitar și arta activă". A inițiat tangaProject și e membru fondator al Ofensivei generozității. A beneficiat de cîteva burse în străinătate: în 2004 la Open Society Institute din New York și în 2005 la Cornerstone Theatre Company, urmează  în 2011 programul de scriere dramatică la Brown University, una din cele mai vechi și mai prestigioase universități din Statele Unite. Printre proiectele de Artă activă, cităm Harta sensibilă, RahovaNonstop, Construiește-ți comunitatea!, Turneu la țară, Teatrul Nescris din Șanț. Scrie și realizează Casa poporului, un spectacol jucat cu deținuți de la Penitenciarul din Craiova, apoi cu actori profesioniști,  For the Win, Punct triplu, sau Antisocial.

În 2015 publică volumul  All inclusive, la Editura Charmides, proiect promovat de Festivalul Internațional de Teatru de la Sbiu, și care cuprinde șapte texte, dezvoltate impreuna cu comunități în perioada 2009–2913. Toate textele sale pleacă de la o documentare directă și experiențe legate de viața socială contemporană. Realizat în 2012 la Teatrul Spălătorie din Chişinău, ROGVAIV este un spectacol inspirat de un fapt real, sinuciderea unui tînăr homosexual, şi de discuția în jurul legii privind condamnarea actelor de homophobie în parlamentul și presa moldavă.

Pînă unde poate merge un spectacol de teatru cînd pleacă de la un fapt brut, în ce măsură trebuie să depășească un articol de ziar, în ce măsură o poate face cu mijloacele teatrului, sunt întrebările pe care le ridică un astfel de spectacol. ROGVAIV a avut un impact teribil la Chișinău și argumentele juriului au pus accentul tocmai pe stilul său fără patos, pe "caracterul minimalist şi lejer" al regiei în care rezida forţa şi eficacitatea sa.

Tot despre lumea contemporană, cea a corporatismului și a legii necruțătoare a eficienței profesionale, vorbea și ForTheWin. Corporație versus comunitate, proiect de artă activă. Sau despre stress, frustrare și foarte mulți bani. Textul pleca și el de la un caz real, o tînără, cadru într-o societate multinațională,  moartă de burn out. Că Bogdan Georgescu lucrează de cîțiva ani pe proiecte de teatru comunitar într-o lume mai degrabă a marginalilor, știam și rezultatele au fost de fiecare dată relevante. De astă dată, fără să părăsească acest tip de teatru și de tematică, l-am regăsit într-o lume aproape aseptizată, într un stil extrem de sobru, în trei personaje, ce debitează hălci de rapoarte administrative sau de formule comerciale, cu un joc aproape alb, între laptopuri și ecrane, unde moartea lovește cînd bateriile umane sfîrșesc descărcate,  o partitură extrem de precisă, punctată între heblu și lumină impersonală, o tragedie modernă, într-un teatru postmodern.

În 2014, Punct triplu, realizat de Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş, pleca de la sinuciderea unui tată cu cei doi copii ai săi într-un lac îngheţat de lîngă Cluj. Punct triplu păstrează acelaş ton sobru, cu o economie de mijloace ce nu sărăceşte emoţia, dimpotrivă, o încadrează şi o potenţează. Totul se construieşte din cîteva tuşe succesive, simple, aproape eliptice, o viață de familie ce se destramă, cotidianul unei săli de clasă şi delirurile sale pedagogice, raporturi de producţie dificile, români şi unguri laolaltă, criza ca un monstru fără chip, dar omniprezent. Punctul triplu este un punct în fizică în care se întîlnesc cele trei stări ale unui corp, solid, lichid şi gazos: ceea ce încearcă dealtfel să facă acest spectacol, să invoce o totalitate de stări, imposibil de atins în acelaşi timp, imaginea fugară a unui corp social, dificil de sesizat sau de definit printr-o singură stare...

Cu Antisocial, ni se prezintă un alt caz real, mai puțin dramatic, al unor liceeni exmatriculați de la Cluj din cauza unor indiscreții pe face book. Conflictul poate părea în primul rînd intergenerațional, intre digital native și generația ce a învățat alfabetul din cărți. Spectacol performance, Antisocial a fost creat prin tehnici de artă activă, împreună cu actorii, încă studenți la teatru. Dacă se trecea succesiv între cele trei tabere în conflict, elevi, profesori, și părinți,  reuniți pe scaune în jurul unei mese lungi, ca de cancelarie, rolurile erau jucate de aceiași interpreți, schimabarea se făcea prin cortine de lumină și cîteva modificări ale planului de joc. Antisocial s-a lansat într-o lungă serie de turnee prin țară, peste 20 de orașe și licee vizitate, și după fiecare spectacol discuțiile s-au prelungit și deplasat în sală.

Temele propuse la dezbatere erau numeroase, libertatea de expresie, violarea intimității, calomnie, corupție, lipsă de profesionalism și se sfîrșeau cu o întrebare: cît de departe suntem de peșterile din care am ieșit? La aceasta va răspunde însă un nou spectacol  realizat de Bogdan Georgescu, #CâtDeDeparteSuntemDePeșterileDinCareAmIeșit? și care va reprezenta astfel partea a doua a unei trilogii, în construcție.

 

 

 

650