Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvă – La chronique bilingue (89)

000_par8334126_0.jpg

Piata de Craciun de pe Champs Elysées în asteptarea publicului
Piata de Craciun de pe Champs Elysées în asteptarea publicului
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Un gând avec un nœud de ruban. Crăciunului devine, cu fiecare an ce trece, o sărbătoare comercială din ce mai ce mai agersivă a socieţii de consum, şi din ce în ce mai puţin o sărbătoare a spiritului. Simbolurile creştine, întrebările pe care ar trebui să şi le pună oamenii în acest context (chiar dacă nu sunt credincioişi) devi tot mai puţin vizibile fiind strivite de o gigantică masă de mărfuri şi propuneri ale industriei de divertisment. Reflecţiile în jurul acestui fenomen există, însă, şi ele vin deseori din partea artiştilor şi a scriitorilor, cum este cazul în cronica umrătoare semnată de Virgil Tănase.

Iar o iau împotriva curentului, je m’en excuse, mais vraiment, n-o fac dinadins : s-a-ntâmplat aşa. J’attends, comme vous, un Noël que j’espère joyeux quand même. Şi totuşi e în mine o amărăciune, oh ! nu mare lucru, o umbră atât de palidă faţă de strălucirea sărbătorii încât ar putea chiar trece neobservată.

L’amertume vient d’une conversation eue l’autre jour avec quelques jeunes care chiar dacă nu exprimă decât o părere marginală, pun degetul pe rană. Sans être du nombre de ceux qui trouvent que les vacances de Noël c’est pour aller au ski, sau că e mult mai profitabil să-ţi petreci Crăciunul pe-o plajă din ţările calde în loc să dumici curcă pe curechi în sânul familiei, mes interlocuteurs, dont les sentiments religieux sont indéniables, ne font pas d’arbre de Noël chez eux, tout au plus une branche de sapin avec deux ou trois boules.

Şi mai ales, spun, nu-şi fac cadouri, dezgustaţi de felul în care lumea noastră a transformat o sărbătoare a sufletului într-un târg menit să crească cifra de afaceri a diferiţilor producători de bunuri şi a negustorilor de tout poil. Les choses sont encore plus flagrantes en France où les excès de l’Etat laïque sont aussi violents et stupides que ceux de nos anciens dirigeants care-l înlocuiseră pe Moş Crăciun cu Moş Gerilă şi puneau şedinţe în seara de Crăciun încercând să-mpiedice o sărbătoare căreia nu-i puteau smulge rădăcinile.

En France, où le Conseil constitutionnel, la plus haute autorité juridique, a dû intervenir cet automne pour autoriser les crèches de Noël dans les lieux publics, il n’y a pas de grand arbre de Noël şi Crăciunul, pentru locuitorii Parisului, înseamnă iluminaţiile de pe Champs Elyseées, înveselite de mii de beculeţele care se vor ghirlande şi în nici un caz steluţe. Sub marea de văpaie stârnită anume ca să uluiască turiştii, se-nşiră, pour la joie des mêmes touristes susceptibles de sauver l’économie nationale, sute de chioşcuri curăţele-frumuşele care nu lasă să se ghicească nici murdăria de pe străzile mai lăturalnice nici sutele de indivizi care dorm pe stradă – plusieurs, depuis des mois, devant mon immeuble à Montparnasse. Iar pe tarabele de la plus belle avenue du monde stă ciopor tot ce se poate cumpăra şi-n primul rând, nu-i aşa ?! produse regionale, adică de-nfulecat. Le Noël parisien c’est « la grande bouffe » întregită cu cel mai straşnic pazarlâc.

Les commerçants qui tiennent boutique dans les quartiers suivent l’exemple : ils se cotisent pour installer des décorations lumineuses au-dessus de la rue où se trouvent leurs échoppes et s’habillent en Père Noël pour vous fourguer leur dinde farcie et leur foie gras, parfumuri scumpe şi jucării fabricate-n China, chiloţi şi oale, purceluşi de lapte şi păpuşi cu părul în creastă şi în trei culori, cum se poartă când eşti în pas cu moda tânără care preferă pantofii cu tocul clignotant et des blousons avec, au choix, des paillettes ou des reproductions de Klimt.

Franchement, après un premier moment d’éblouissement presque physique ca atunci când te plesneşte peste ochi o lumină prea violentă, ce Noël paraît trop décevant et je serais presque tenté de vouloir offrir à ces jeunes révoltés qui m’en parlent Crăciunurile mele de când eram mic, încă nici măcar la şcoală, Crăciunurile noastre sărace de după război când dacă părinţii noştri găseau o portocală să ne-o dea de Crăciun, ea nu era pentru a fi mâncată – nous la mangions quand même, rassurez-vous ! – ci pentru bucuria pe care o resimt deopotrivă dăruitorul şi dăruitul, legaţi prin ideea că, după pilda celui care s-a născut ca să se dăruiască nouă, ne dăruim şi noi prin câte-un fleac învelit în poleială celor care ne sunt dragi.

Căci de Crăciun, darul, cât de scump sau de sărac, nu-i decât un gând avec un nœud de ruban, tel celui que je vous offre aujourd’hui en vous souhaitant să vă fie Crăciunul greu de bucurie.

 

 

 

 

 

 

551