Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (101)

imageresize.jpg

Dumitru Ţepeneag, foto Radu Ţuţă
Dumitru Ţepeneag, foto Radu Ţuţă
Image source: 
credit foto: Radu Ţuţă / AGERPRES

 Dumitru Tsepeneag.

Cronica bilingvă de astăzi îi este dedicată scriitorului român, dar şi de expresie franceză, Dumitru Ţepeneag care împlineşte pe data de 14 februarie 80 de ani. Îi spunem şi noi, de la RFI, “La mulţi ani!” omului de litere, traducătorului, intelectualului care a construit numeroase punţi între cultura română şi cea franceză, precum şi în sînul culturilor latine. El este de altfel laureat al Premiului Uniunii Latine. Printre numeroasele sale volume se numără şi unul intitulat “Cuvîntul nisiparniţă / Le Mot sablier” în care se amestecă treptat două limbi, româna şi franceza. Intr-un fel, Dumitru Ţepeneag a anticipat cronicile bilingve semnate de Virgil Tănase…

Nu s-ar fi putut ca această cronică scrisă în franceză şi română să nu profite de ocazia care se iveşte pour rendre hommage à celui qui a le plus fait, il me semble, pour rendre ces deux langues plus éclatantes l’une par l’autre.

Je ne connais personne qui eût fait davantage, pentru că autoritatea literară i-o îngăduia, pour construire des ponts entre nos deux littératures que Dumitru Ţepeneag care împlineşte optzeci de ani et que l’on doit fêter comme il le mérite.

Şi nu e vorba numai, fireşte, de cărţile din cealaltă limbă auxquels il a prêté une existence littéraire dans une des deux langues d’écriture qu’il pratique, aussi surprenant lorsqu’il donne des versions roumaines de Nerval, Pinget, Robbe-Grillet ou Blanchot entre autres, ou françaises des poèmes de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Sorin Mărculescu ou Mircea Ivănescu et j’en passe. Trebuie adăugat că prestigiul pe care i l-au adus romanele sale publicate în Franţa, numeroase şi diverse, unele traduse de Alain Paruit, câteva scrise direct în limba ţării în care fusese silit să se stabilească după ce autorităţile române îi retrăseseră cetăţenia, lui ont offert une tribune et une audience dont il n’a pas estimé judicieux de profiter tout seul, punându-le în slujba literaturii române dont je doute qu’elle l’ait récompensé assez.

Şi nu e vorba, fireşte, nici numai de revistele al căror director şi suflet a fost, cele două serii ale renumitelor Cahiers de l’Est continuate apoi, când s-a ivit prilejul, cu revista Seine et Danube încă nu întru totul ucisă par les normes financières d’une Roumanie dont les autorités politiques pensent que l’on gère la culture comme un commerce d’andouillettes. Combien d’auteurs encore inconnus, roumains surtout mais aussi français et des pays qui se trouvaient à l’époque derrière le rideau de fer, nu s-au văzut dintr-o dată integraţi în textura literaturii europene datorită eforturilor constante şi îndârjite ale lui Dumitru Ţepeneag. Literaturile, spunea, se hrănesc din cele dimprejur şi nimic nu dă mai multe şanse atât celei române, strivite de o prea îndelungă opresiune, cât şi celei franceze, dévitalisée par une trop oppressante hégémonie de l’esprit de finesse, que les interférences. Elles font briller les œuvres d’un éclat qu’elles n’ont pas dans l’espace culturel de leur naissance.

Car c’est ici, dans cette lumière qui fait à la fois le mérite et l’excellence de son œuvre et du même coup des nôtres, aici, în această zare pe care, de când au intuit-o, critica şi teoria literară o numesc – cu o precizie cumplit de restrictivă ! – „literatura de frontieră”, aici se încheagă ces figures étranges dont Tsepeneag est le maître, aussi insolites d’un côté et de l’autre du rideau de mots qui les sépare. Contrebandier dans l’âme, ceea ce l-a ferit de toate conformismele, il apporte dans la littérature roumaine la précision de bistouri de ce que lui enseigne la pratique du français. Şi duce de la noi pe piaţa pariziană o voioşie a tâlcurilor care nu-ncap în cuvinte.

În lumea naraţiunii româneşti care se mai îmbată cu vinurile vechi şi uneori vârtoase ale realismului, il insinue l’ironie française d’une littérature qui ne se prend pas au sérieux pour suggérer que le sérieux est ailleurs, şi aduce clandestin pe moşia literaturităţii regentée par les totalitarismes de la nouvelle critique et du  nouveau roman, când un gogeamite camion bulgar, când o mioriţă laie, când o muzică de Bach cântată la acordeon când mai ştiu eu ce vietate care deşi onirică e vie, cu sânge adevărat în vine.

Perspicaces comme vous l’êtes, vous avez bien deviné où je veux en venir. Oui, je vous le confirme, cette chronique bilingue nu e nici ideea lui Dumitru Ţepeneag, nici a mea, nici chiar a lui Matei Vişniec care o însoţeşte pe unde, mais il me plaît de croire que cette idée des chroniques franco-roumaines est en partie, une infime partie, mais quand même ! rodul acestor treceri frauduloase ale hotarelor lingvistice pe care le întreprinde de-o viaţă Dumitru Ţepeneag, et auxquelles Radio France Internationale a su donner une féconde extension transcontinentale.

 

 

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (101)
905