Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Democraţia, dacă nu este reinventată continuu, se transformă în ceva monstruos

000_6m2va_0.jpg

Manifestatie anti-guvernamentala în decembrie 2015 în Polonia
Manifestatie anti-guvernamentala în decembrie 2015 în Polonia
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Starea de sănătate a democraţiei pe planetă nu este tocmai bună. După căderea comunismului toată lumea a crezut că democraţia a învins totalitarismul şi că va triumfa pe toate continentele. Unii istorici o şi vedeau ca un fel de marş ireversibil măturînd în calea ei, în numele raţiunii şi al valorilor umaniste, toate rezistenţele, toate reticienţele, toate comploturile şi toate îndoielile. Era limpede, în 1989 şi în 1990, că democraţia urma să devină globală, universală, durabilă, chiar eternă. Dar realitatea de pe teren a fost alta.

Democraţia s-a îmbolnăvit pe planetă

Ea tuşeşte, uneori scuipă sînge, suferă în diverse ţări de autism sau de anchilozare sau de amîndouă.

O mai vedem lăsîndu-se infectată de virusul banilor, manipulată de interese de grup, desfigurată de competiţia exacerbată a modelului economic capitalist, deturnată de pulsiuni naţionaliste, frînată de diverse crize economice sau de războaie, contestată de diverşi lideri în numele unor tradiţii sau practici religioase sau "specificităţi culturale" locale şi aşa mai departe.

In lumea arabă elanul lansat odată cu revoltele din Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Yemen, Bahrein s-a împotmolit. Doar în Tunisia construcţia democratică mai continuă, cangrenată însă de o islamizare tenace a societăţii, prin miile de "fundaţii" şi de "asociaţii caritative" finanţate cu bani din ţările Golfului.

Democraţia a dat înapoi în Rusia şi în Turcia, în diverse ţări africane, nu decolează în Cuba, riscă să facă infarct în Brazilia din cauza corupţiei endemice iar în Mexic din cauza violenţei legată de industria drogurilor.

Nici în Statele Unite democraţia nu cîştigă la nivelul imaginii iar Donald Trump îi conferă o notă caricaturală, aşa cum s-a întîmplat cu un deceniu în urmă şi în Italia cu Sivio Berlusconi.

Chiar şi francezii sunt nemulţumiţi în prezent de democraţia lor

Si aceasta pentru că obsesia prezidenţialelor produce un fel de epuizare a energiilor civice, spun unii editorialişti. Persoana celui care urmează să-i conducă timp de cinci ani pe francezi a devenit un fel de proiecţie imaginară, este aştepat la Palatul Elysée un superman capabil să rezolve toate probleme cu o baghetă magică. Să fie oare aceasta esenţa democraţiei, fixaţia pe o funcţie?

În ţările Europei centrale şi de răsărit democraţia a primit lovituri sub centură în Polonia şi în Ungaria, iar în România se află într-un moment de răscruce.   

Un lucru este sigur, dacă nu o reinventăm în fiecare zi, democraţia noastră cea de toate zilele se va fisura, se va metamorfoza în altceva, se va transforma, ca într-o nuvelă a lui Kafka, în ceva monstruos. Poate că ar trebui să recitim efectiv toţi această nuvelă intitulată chiar aşa, "Metamorfoza", povestea unui reprezentant comercial care se trezeşte într-o bună dimineaţă transformat într-o monstruoasă insectă.

Democraţia este un partener de viaţă dificil

Dificil, dar singurul care conferă demnitate omului. Dificil pentru că necesită o atenţie permanentă şi imaginaţie 24 de ore din 24. Cum ţi-ai luat o "vacanţă" civică rişti să te întorci acasă şi să găseşti democraţia contaminată de paraziţi şi asediată de hackeri.

Multe minţi propun, de multă vreme, soluţii, uneori suprinzătoare, pentru reîmprospătarea democraţiei, pentru revitalizarea sa. Mandate reprezentative mai scurte, interdicţia de a exercita mai mult de un mandat sau cel mult două… Transparenţă totală în ce priveşte interesele financiare ale oamenilor politici, cazier virgin, interdicţia de a crea un clan familial sau "amical" în jurul unei funcţii…

Există filozofi ai democraţiei care spun că tragerea la sorţi a responsabililor politici ar fi poate mai raţională decît organizarea de alegeri. Recent am citit în cotidianul Le Figaro un articol în care un universitar spune cam aşa: democraţia reprezentativă şi-a trăit traiul, trebuie să inventăm democraţia continuă. Altfel spus, reprezentanţii aleşi în mod democratic trebuie supuşi fără încetare unui control, trebuie invitaţi periodic să-şi expună bilanţul de etapă în faţa celor pe care îi reprezintă. Alte şi alte idei sunt vehiculate.

De la democraţia reprezentativă la democraţia continuă

Tot aşa cum în unele universităţi profesorii sunt notaţi anual de studenţi, poate că şi reprezentanţii aleşi în mod democratic ar trebui evaluaţi periodic pentru ceea ce au făcut.

Referendumul este şi el un istrument de revitalizare a democraţiei, între două scrutinuri. Ca şi dialogul social continuu, sau obligativitatea puterii de a organiza dezbateri naţionale în jurui fiecărui proiect de lege susceptibil să modifice structural o societate.

Dar mai ales existenţa unui dispozitiv important de contraputeri constituţionale furnizează oxigen democraţiei, îi conferă tonus şi o vitaminizează. Separarea strictă a puterilor în stat, independenţa justiţiei şi libertatea presei sunt doar trei dintre anticorpii care pot prezerva sănătatea democraţiei.

Încrederea în lege este poate cel mai puternic liant al unei naţiuni

Imi amintesc de un film american în care la un moment dat, un personaj îşi punea întrebarea: oare ce ne face ca noi toţi cei care ne declarăm americani şi care suntem atît de diferiţi şi avem origini atît de diferite, să avem o identitate comună? Iar răspunsul a fost acesta: faptul că avem încredere în justiţia noastră, în legile Americii.

Extrem de interesantă această reflecţie. Nici limba, nici religia, nici stilul de viaţă, nici tradiţiile comune sau apartenenţa la un anumit teritoriu nu sunt de fapt suficiente, fiecare luate în parte, pentru a defini o naţiune. Poate că şi românilor, divizaţi în acest moment în peisajul politic, supăraţi unii pe alţii, le lipseşte acest liant fundamental, altfel spus convingerea că pot avea încredere totală în statul de drept şi în lege.

Cum spuneam, însă, democraţia nu trebuie lăsată nici o secundă fără supraveghere. Altfel te trezeşti că s-a transformat într-o mascaradă, sau, ca în nuvela lui Kafka, într-o insectă monstruoasă.

 

 

 

785