Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvă – La chronique bilingue (105)

21022017-vermeer-afp-m.jpg

La expozitia Vermeer de la Luvru...
La expozitia Vermeer de la Luvru...
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Departe de Luvru, une graine de sérénitéMarile expoziţii şi retrospective cunosc, în Franţa, şi mai ales la Paris, un succes de public din ce în ce mai mare. Nimănui nu i se pare astăzi anormal să stea la coadă cîteva ore pentru a intra la o noua expoziţie la Luvru, la Grand Palais sau la Centrul Georges Pompidou. Pentru evitarea aglomeraţiei, există un sistem de rezervări, dar chiar şi aşa vizitatorii nu sunt scutiţi de suprize, altfel spus se trezesc că trebuie sa admire diverse capodopere în condiţii de aglomeraţie şi busculadă, ceea ce reduce mult din plăcerea de a savura creaţia unui artist. Scriitorul Virgil Tanase propune o soluţie pentru amatorii de artă care detestă aglomeraţia: expoziţiile, mult mai "serene", care sunt organizate în provincie. 

 

Décidément, la bousculade est telle que vous n’y prendrez aucun plaisir, et moi non plus, decât acela de a spune că am fost şi eu acolo „Et in arcadia ego”. L’événement, certes, est grandiose et « volens nolens » je finirai bien par franchir le seuil de cette exposition qui vient d’ouvrir dans une aile du Louvre şi care ţine trei luni. Printre alte picturi ale câtorva contemporani olandezi, expoziţia despre care vă vorbesc prezintă douăsprezece din cele cu totul şi cu totul treizeci şi şase de tablouri cunoscute şi atestate ale lui Vermeer din Delft.

Un peintre heureux qui, grâce à la bienveillance d’un riche marchand qui était son voisin et qui achetait à l’avance ses toiles, n-a avut niciodată a se preocupa de « vandabilitatea » tablourilor sale, nici de-a ţine pasul cu moda, nici de-a urma o altă cale decât cea, tellement mystérieuse, de la création du beau, une beauté tellement repliée sur elle-même qu’elle se refuse à toutes les interprétations - şi veţi fi băgat de seamă privind „Lăptăreasa”, „Fata cu turban”, „Geograful”, „Vedere din Delft” sau „Dantelăreasa”, că, pour une fois, şi oricât ne-am suci şi învârti, drumul de la tablou la dumneavoastră nu trece prin cap.

Un drum însă greu de străbătut când priveşti peste umărul celor din faţă o margine de tablou, la care nu ajungi, dând voiniceşte din coate, decât ca să fii deîndată îmbrâncit par ceux qui ont payé, eux aussi, quinze euros à l’entrée et ont fait, eux aussi, la queue pendant plusieurs heures pour apercevoir un bout de Vermeer. 

Je préfère donc vous amener dans un coin plus tranquille unde puteţi admira pe îndelete şi aproape în singurătate o altă capodoperă flamandă, mai de la începuturile acestei surprinzătoare şi vremelnice înfloriri care nu ţine decât de la van Eyck la Rubens.

Beaune este azi un târg mărunt de douăzeci de mii de locuitori din Bourgogne, la vreo sută cinzeci de kilometri la nord vest de Lyon. Aşezarea, care datează din antichitate dar care devine importantă de-abia spre sfârşitul evului mediu, păstrează câteva biserici, o clădire a templierilor, un lavoir ancien et une poignée de maisons à colombages qui ont échappé au développement urbain du XVII-ème siècle lorsque Beaune devient la capitale des vins de Bourgogne. Aujourd’hui, la localité est renommée surtout pour la vente annuelle aux enchères des vins de l’Hospice de Beaune, o instituţie caritabilă care datează de la mijlocul secolului al XV-lea.

La sugestia tinerei sale soţii, Guigone de Salinas, Nicolas Rolin,  cancelarul lui Philippe le Bon, duc de Bourgogne et comte des Flandres, hotărăşte în 1442 să clădească o bolniţă pentru sărmani şi comandă unuia din cei mai celebri pictori ai epocii, Rogier de le Pasture, né en 1400 à Tournai, plus connu sous le nom de Rogier van der Weyden, un altar ale cărui panouri se pot închide şi care, deschise, înfăţişează Judecata din urmă, qu’il convient, croit-il, de contempler lorsque l’on gît sur un lit d’hôpital.

Il serait inconvenant, devant ce chef d’œuvre de disséquer son architecture savante parce que d’une simplicité biblique, cum se spune. Şi ar fi şi mai necuvenit să folosesc pretextul artei, de-o expresivitate precisă în detalii şi de-o somptuozitate covârşitoare a ansamblului, ca să vă îndemn să luaţi aminte la balanţa arhanghelului din talgerele căreia unii pleacă spre rai, alţii spre iadul înfăţişat aici cu o discreţie qui ne laisse pas présager les visions cauchemardesques de Brueghel et de Bosch.

Au contraire, malgré le désarroi des quelques pecheurs minuscules qui se dirigent en cortège vers un enfer care pare mai degrabă un exerciţiu coloristic care întunecă, înroşindu-l, auriul raiului, le retable de Rogier van der Weyden dégage une sérénité bienfaisante. Il convient aussi d’avoir une pensée émue pour cet autre peintre de la région, inconnu au bataillon, Bertrand Chevaux căruia, la începutul secolului al XIX-lea, măicuţele care aveau în grijă spitalul de la Beaune, i-au cerut să înveşmânte corpurile nude ale celor care, în partea de jos a picturii, mărunţi şi nevolnici, îşi duc cum pot viaţa sub majestatea strivitoare a lumii cereşti.

Bertrand Chevaux a fait ce qui lui avait été demandé mais en prenant soin de bien couvrir la peinture du maître d’un vernis qui la protège, de parcă ar fi ştiut că-ntr-o zi zugrăveala lui va fi ştearsă ca să putem admira azi opera înaltului său predecesor aşa cum a fost ea pictată.

Alors voilà, si la bousculade au Louvre vous décourage de faire pendant des heures la queue dans la bruine, dați o fugă până la Beaune unde vinurile sunt măiestre et où vous attend, dans l’obscurité d’une salle majestueuse du musée de l’Hôtel-Dieu, seninătatea unei opere pentru care, lorsque vous levez le regard vers le ciel, diferența din rai și iad stă mai degrabă în culoare.

 

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (105)
793