Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvă – La chronique bilingue (106)

carte_buna_yves.png

Image source: 
Oxus

Despre Paris et des Roumains şi despre lume în general. Legăturile dintre România şi Franţa sunt istorice şi afective, culturale şi mentale, în orice caz extrem de complexe şi subtile, cu o circulaţie de energie nu doar dinspre Hexagon spre spaţiul românesc ci şi invers. Mulţi istorici, scriitori eseişti, francezi şi români, au pus în evidenţă acest lucru. Nu întîmplător uneori Bucureştiul era numit “micul Paris” (le petit Paris). În cronica următoare Virgil Tănase ne va ajuta să înţelegem semnificaţia unei alte sintagme, devenită titlu de carte: “Roumanie, capitale… Paris" (România, capitala… Paris).  

 

Nu bateţi librăriile degeaba ! N-o să găsiţi cartea despre care vreau să vă vorbesc. Apărută în 2003 la o editură confidenţială, într-un tiraj modest demult epuizat, les quelques exemplaires d’occasion proposés sur internet par Amazon le sont à un prix triplé, prohibitif, qui avoisine les 60 euros. Şi niciun editor român n-a socotit util să vă ofere traducerea cărţii lui Jean-Yves Conrad „Roumanie, capitale...Paris”. Aşa cum nici oficiile noastre diplomatice n-au găsit fonduri pentru a reedita versiunea franceză. Ar fi putut-o dărui diferiţilor interlocutori străini, surpris de découvrir une image plus séduisante de la Roumanie que celle que proposent aujourd’hui des artistes, cinéastes surtout mais pas seulement, qui, pour flatter les éventuels bailleurs de fonds occidentaux, lasă să creadă că ţara de unde se trag e un smârc a cărui singură şansă de emancipare e de-a fi colonizată de puterile care-şi trag osânza din austeritatea impusă celor puşi să tragă-n jug.

Le livre de Jean-Yves Conrad consacré aux Roumains de Paris, ce guide presque touristique de la présence roumaine sur les bords de la Seine, fait entendre un autre son de cloches. De la Montparnasse la Sacré-Cœur, trecând prin Cartierul latin, şi de la Porte de Bagnolet la Auteuil, nu e un colţ al Oraşului Lumină care să nu evoce legătura intimă dintre lumea artistică şi ştiinţifică românească et Paris, cet extraordinaire lieu de rencontre des intellectuels de partout.

Într-adevăr, de pe la începutul secolului al XIX-lea, nu există eveniment important în toate domeniile vieţii artistice şi ştiinţifice pariziene în care să nu găsim implicaţi quelques Roumains en train de conjuguer par leurs efforts l’histoire intellectuelle, et puis l’Histoire tout court, de ces deux peuples que toute l’Europe sépare. La Paris, studenţi români participă la revoluţia din 1848. Dans son exil bruxellois, Edgar Quinet trouve dans sa femme moldave un réconfort qui lui permet de rédiger quelques-unes de ses meilleures pages. Brâncovenii sunt dreyfusari iar Claude Monet îşi exprimă în mai multe scrisori citate de Jean-Yves Conrad recunoştinţa faţă de doctorul George Bellu care l-a ajutat şi apreciat în anii grei când încă nu devenise celebru.

Les mouvements d’avant-garde du début du XXe siècle ne peuvent se passer du monocle de Tristan Tzara et de la barbe de Brancusi à l’heure où, dans l’entre-deux-guerres, les élites intellectuelles roumaines font de la Ville Lumière le campus universitaire d’un Bucarest en pleine effervescence culturelle. În această Românie pe care, tot după modelul francez, o primă « trădare a cărturarilor » o lasă pradă diferitelor totalitarisme, ces mêmes intellectuels font du français leur voie d’accès privilégiée à la civilisation du monde, et de Paris le pôle symbolique de sa résistance à la barbarie : atunci când cei doi monştri planetari se confruntă într-un război rece exhibându-şi muşchiulaturile nucleare, la France reste le refuge privilégié des rescapés.

Ghidul deosebit de documentat al lui Jean-Yves Conrad ne plimbă răbdător, minuţios, prin Paris, arătându-ne cu degetul clădirile şi monumentele care evocă prezenţe româneşti dar dacă el ar trebui să se afle în toate bibliotecile din ţara de la gurile Dunării ce n’est pas uniquement pour nous permettre de mettre, un jour, si ça se trouve, nos pas dans ceux de tant d’hommes et de femmes illustres que nous admirons. Sa première utilité est d’un autre ordre : il peut nous faire comprendre că legătura României cu Franţa e de o natură mai intimă decât cea, strict materială, care lasă să se creadă că ne putem lipi azi, cu acelaşi profit, de puterea economică americană ou d’une Europe qui n’est, pour l’instant, qu’une sorte de Golem qui manque cruellement d’esprit.

 Au moment où, il y a deux siècles, ces deux peuples ont pris, enfin, chacun la mesure de l’autre, ils se sont aussitôt reconnus : aceste două popoare au fost, fapt rar în geografia istoriei, ceea ce Fernand Braudel numeşte « une nasse, un piège où les populations sont obligées de se mélanger ». Ceea ce a dus, continuă Braudel, « au triomphe éclatant du pluriel, de l’hétérogène, du jamais tout à fait semblable, du jamais tout à fait vu ailleurs ». Legătura strânsă, în ciuda multiplelor trădări politice, dintre aceste două popoare e mentală. Ea constă într-o aceeaşi fascinaţie pentru alteritate, une même curiosité de l’ailleurs, o aceeaşi sete de necunoscut şi de aventură, une même conviction que le monde ne fait pas du sur-place et qu’il est bon de le devancer. Atitudine, trebuie s-o recunoaştem, scandaloasă în societatea noastră de azi, clădită pe principiul eficacităţii capitaliste.

Mais voilà, l’Histoire est tenace et les Roumains de Paris que Jean-Yves Conrad suit à la trace sont là pour témoigner d’une  « identité de la France » şi implicit a României foarte diferită de cea a produsului său interior brut… şi chiar şi net, ca să spun aşa.

 

 

                                                         

 

Despre Paris et des Roumains şi despre lume în general
472