Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"En Marche" – viitor partid politic în Franţa?

emmanuel_macron_en_marche_ralliements_0.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

Cîştigătorul scrutinului prezidenţial de pe 7 mai din Franţa  are în spatele său o mişcare căreia i se spune "En marche". Ea este însă emanaţia unei "Asociaţii pentru reînnoirea vieţii politice", considerată de inspiraţie social-liberală şi clasată la centru în peisajul politic francez. Emmanuel Macron şi-a exprimat intenţia de a transforma mişcarea în partid politic.

Lansată pe data de 6 aprilie 2016 la Amiens, oraşul natal al lui Emmanuel Macron, mişcarea "En Marche" a beneficiat de o dinamică surprinzătoare. O mare operaţiune de popularizare, în toată Franţa, a obiectivelor mişcării a început pe 28 mai 2016. În acelaşi an, pe 12 iulie, Emmanuel Macron ţinea primul său mare miting la Paris. Pe 16 noiembrie iniţiatorul mişcării îşi anunţa candidatura la prezidenţiale.

Între timp o imensă masă de voluntari s-a pus în serviciul mişcării şi al tînărului candidat de 39 de ani. Potrivit unor cifre greu de verificat, mişcarea ar avea 250 000 de aderenţi şi ar dispune de 4000 de comitete în toată Franţa. 80 de angajaţi asigură buna funcţionare administrativă a mişcării, plus o sută de referenţi, plus, probabil, simpatizanţi care s-au dedicat trup şi suflet lui Emmanuel Macron. Din toate punctele de vedere "En Marche" a bătut toate recordurile de viteză în peisajul politic francez.

În vederea legislativelor, Emmanuel Macron are intenţia de a “merge mai departe” şi de a reconfigura mişcarea în partid politic. Mai rămîne de văzut dacă îi va păstra numele sau dacă îl va schimba.

În prima sa etapă, ambiguitatea numelui i-a fost favorabilă mişcării. Emmanuel Macron a reuşit să mobilizeze energii în jurul său chiar înainte de a preciza "direcţia" de mers. Sigur, unul din obiective era Palatul Elysée. Tînărul candidat şi-a mai dorit însă şi altceva, construirea unei formaţiuni de tip nou, care să depăşească clivajul dreapta-stînga, ceea ce în viziunea lui însemna o veritabilă revoluţie.

Putem traduce, în româneşte, această sintagmă, "en marche" prin "în marş" sau chiar "în mers". Mesajul mobilizator este evident, cu un anumit ecou din imnul naţional francez, La Marseillaise, unde există acest îndemn "marchons, marchons".

Pe de altă parte, însă, în cazul transformării mişcării în partid politic, ambiguitatea numelui şi numeroasele sale conotaţii contradictorii riscă să fie contra-productive.

Europa a cunoscut, în secolul al XX-lea, numeroase "marşuri" care nu au fost întotdeauna salutare. Există o conotaţie militară deci în acest substantiv "marş" care riscă să trezească amintiri neplăcute.

Dar mai există şi o conotaţie legată de globalizare. Viziunea ultra-liberală a lumii este una bazată pe "mişcarea continuă". Numai cine este tot timpul în mers cîştigă, se impune, crează prosperitate pentru sine şi pentru cei din jur. Capitalismului îi place de fapt "mobilitatea" şi mişcarea continuă a oamenilor, a forţei de muncă, a capitalurilor… Iar cine nu ştie să fie mereu activ, deci "en marche" riscă să piardă trenul modernităţii, al şansei…

Din păcate, nu toată lumea ţine pasul cu acest tip de globalizare, şi din acest motiv sintagma "en marche" poate deveni excesivă. Pentru că se pune întrebarea: ce ne facem cu cei care, din diverse motive, nu corespund noilor norme legate de mobilitate, de disponibilitate, de capacitatea de a inventa şi de a se recicla profesional, de a profita de oportunităţi, şi aşa mai departe.

Oricum, lumea de astăzi impune un ritm extrem de alert, viteza cu care se produc toate evenimentele creşte. Nu este exclus ca şi Emmanuel Macron să se gîndească la toate acestea şi să propună altceva ca slogan şi nume de viitor partid, ceva care să-i includă şi pe cei care, după ce au “mers” de exemplu timp de decenii întregii, se simt la un moment dat puţin obosiţi.

991