Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Place de la Concorde, hotelul Crillon... - Cronica bilingvă – La chronique bilingue (115)

75835786_0.jpg

Place de la Concoirde, hotelul Crillon
Place de la Concorde, hotelul Crillon
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Si pentru că tot este perioadă estivală, vă invităm astăzi la o plimbare prin Paris. Dar nu pe "cărări bătute", acolo unde are loc turismul de masă, ci pe traseul unor palate pariziene unde marele public în general nu are acces. In ultimii ani Parisul s-a dotat cu mai multe hoteluri de mare lux care constituie o lume specială, nu tocmai agreată de ghidul nostru de azi, scriitorul Virgil Tănase.

Paris exulte, Paris se pavane, Paris restera toujours Paris, oraşul cel mai vizitat din lume, oraşul lumină, oraşul unde visează să ajungă câţiva nostalgici care vor să-şi pună paşii în cei ai marilor artişti şi toţi cei, infinit mai numeroşi, care vin să facă „shopping” în oraşul cel mai de lux şi mai de gust din lume. Azi Parisul se umflă-n pene şi presa suflă în trâmbiţele cele mari : după patru ani de intense restaurări le fleuron des palaces parisiens, le Crillon, ouvre ses portes – à ceux qui ont les moyens de les franchir – et « offre du rêve », ca să reiau formula unui comentator al televiziunii.

 „Offrir” nu e poate cuvântul potrivit dat fiind că pentru a visa o noapte la Crillon, trebuie să scoţi din pungă cel puţin o mie două sute de euro, şi până la douăzeci şi cinci de mii si vous voulez rêver dans la suite du sixième étage, dont la terrasse donne sur la place de la Concorde, et jouir de tous les privilèges de ce bijou de l’hôtellerie française… « française » e un fel de-a spune pentru că hotelul cu faţada desenată de Jacques-Ange Gabriel, arhitectul lui Ludovic al XV-lea, şi construit de Louis François Trouard aparţine azi unui prinţ saudian şi refacerea lui a fost încredinţată unei arhitecte libaneze ­Aline Asmar d'Amman.

Ce qui n’empêche pas la France de s’enorgueillir, et la ville de Paris de faire la fête contente des retombées économiques du Crillon qui reprend sa place parmi les quelques autres palaces de la capitale : le Ritz, le George V, le Bristol, le Royal Monceau, l’Athénée Plazza, eux-mêmes relayés par ceux de Biarritz, Courchevel, Saint-Tropez, Evian ou Ramatuelle, cu totul douăzeci şi trei în toată Franţa care „oferă” lumii acel „luxe, calme et volupté” à la française dont nous sommes tous si fiers.

Mai puţin eu, fireşte, silit să-mi moderez mândria. Pe de o parte pentru că, haplea şi de pe altă lume, j’ai passé une partie de ma vie à fustiger le faste, cam pitic, des dirigeants communistes d’avant 1989, şi robinetele lor de aur, care nu erau chiar de aur, din apartamentele unor vile care nu erau chiar ale lor. Mais il y a pire. Mettez-vous à ma place. Je regarde, comme tout le monde la télé, j’apprends que le Crillon ouvre ses portes, et  bucuros de această ştire mă umflu-n pene ca parizian, ca francez, ca european, ca cetăţean al lumii nu zic libere şi, cu zâmbetul viitorului de aur pe buze, je prends mon caddie pour sortir faire mes courses dans le quartier que j’habite depuis une trentaine d’années, en plein cœur de Paris, entre Montparnasse et le Val de Grâce, şi când ies pe uşă, fericit să ştiu că Crillonul are acum şi o piscină căptuşită cu 17600 de plăci de faianţă, je me retrouve face à face avec le vieux clochard qui a choisi domicile depuis à peu près deux ans, je crois, sous une corniche de mon immeuble qui l’abrite de la pluie. Son espace vital tient entre deux colonnes qui soutiennent le balcon du premier étage.

Un om foarte civilizat altminteri, care nu primeşte nici bani, nici de mâncare sau de băut şi când i se oferă spune că are tot ce-i trebuie : il s’alimente à la soupe populaire du coin du boulevard où le soir se réunissent quelque, au pif, cent pauvres du quartier. Il a pour voisin, entre les deux colonnes suivantes, un étranger, anglais, je suppose după accent. Care e mai umblăreţ. Îl regăsesc uneori, vara, in vilegiatură pe stăzile din jur. Pentru că pe partea asta de bulevard e cam multă lume. La cinzeci de metri, sub gardul de piatră înalt şi lung al unui aşezământ monastic, în jurul unei măsuţe pliante cu veselă, tacâmuri şi o glastră cu ferigi, se află corturile unui alt grup de « sans logis ».

Alors voilà, j’ai un peu de mal à faire montre de ma joie à ces gens dont les connaissances économiques semblent insuffisantes pour comprendre le rôle du Crillon dans la perpétuation du « savoir vivre à la française ».

Et il serait, je crains, tout aussi vain de vouloir leur faire partager ma joie d’apprendre que ces jours-ci s’ouvre dans ce même Paris de rêve, la saison des défilés de la haute couture, ştiut fiind că, spre bucuria şi mândria mea, de parizian, de francez, de european, de cetăţean al lumii nu zic libere, rochiile care sunt înfăţişate cumpărătorilor veniţi din pretutindeni se negociază cam de la cinsprezece, douăzeci de mii de euro în sus şi că o rochie Chanel brodată de François Lesage s-a vândut pe două sute treizeci de mii de euro.

Ca să-mi moderez bucuria şi mândria de parizian, de francez, de european, etc. lorsque je passe devant mes voisins de la rue, je pense à une autre information, à même d’émousser ma joie : aflu, tot din presă, că anume personalităţi preferă Ritzul sau Athénée Plazza hotelului Crillon ale cărui fereşti dau spre piaţa unde a fost decapitat Ludovic al XVI-lea.

 

Toate edițiile emisiunii Cronica bilingvă: http://www.rfi.ro/tag/cronica-bilingv%C4%83

363