Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa - Germania: dreptul la utopia care ar putea deveni realitate

2017-07-13t091545z_1976290297_rc1423eba4c0_rtrmadp_3_france-germany_0.jpg

Emmanuel Macron si Angela Merkel la un consiliu franco-german
Emmanuel Macron si Angela Merkel la un consiliu franco-german
Image source: 
Credit foto: rfi.fr

Discursul preşedintelui francez Emmanuel Macron pronunţat marţi 26 septembrie la Sorbona pe marginea relansării construcţiei europene  este salutat în multe capitale ale bătrînului contienent. Unii comentatori consideră că, prin înflăcărarea sa, şeful statului francez readuce în actualitate un vechi slogan lansat de generaţia revoltată a anului 1968 la Paris: "fiţi realişti, cereţi imposibilul". O întrebare esenţială în acest context poate fi pusă cam aşa: este realizabil visul lui Emmanuel Macron?

Emmanuel Macron aduce în Europa un fel de suflu voluntarist care nu poate fi decît salutar, dat fiind că în ultimul timp virusul scepticismului a contaminat multe spirite. Nimic din ceea ce propune însă Franţa, într-un stil care îi este propriu, nu va putea fi realizat fără complicitatea Germaniei. Ceea ce ne readuce la un mai vechi scenariu, acela al unei fuziuni franco-germane care să creeze nucleul a ceea ce doreşte pentru toată Europa preşedintele francez.

Francezii şi germanii deţin, într-un fel, cheile viitorului edificiu european care ar trebui să le impună respect americanilor, chinezilor, ruşilor şi turcilor, să devină o mare forţă economică şi militară, şi să asigure în acelaşi timp protecţia cetăţenilor.

Revista Le Point a realizat în contextul legislativelor germane şi al discursului pronunţat de Emmanuel Macron un interesant dosar despre ceea ce sunt capabile să facă împreună Franţa şi Germania.

In materie de economie, o mai mare intergrare, prin adoptarea unor norme comune, este posibilă. Franţa este primul partener economic al Germanei iar Germania primul partener economic al Franţei.

In jur de 3000 de intreprinderi germane sunt implantate în Franţa, unde dau de lucru a 300 000 de oameni. Francezii au 4000 de intreprinderi în Germania, ceea ce înseamnă 400 000 de locuri de muncă. Cele două economii sunt deci puternic interconectate, dar în materie de balanţă comercială Franţa afişează, de zece ani, un deficit important.

De fapt, de o parte şi de alta cele două ţări afişează atuuri şi decalaje. Este greu de făcut un tablou exhaustiv şi de dat o notă, ca să ştim de exemplu cine, între Franţa şi Germania, este primul din clasă. Germania rămîne, desigur, prima economie a Europei şi este a patra în lume, după Statele Unite, China şi Japonia. Din acest punct de vedere francezii se uită cu admiraţie şi poate chiar cu invidie la germani. Această performanţă are însă şi reversuri, de exemplu o rată a natalităţii scăzută pe fond de îmbătrînire a populaţiei. La acest capitol germanii sunt cei care admiră în Franţa faptul că natalitatea este robustă şi faptul că Hexagonul dispune de un sistem de creşe extrem de eficient, ceea ce le permite femeilor să reconcilieze cariera şi familia.

Sigur, germanii dau lecţii în materie de rigoare bugetară şi se laudă cu dinamismul lor economic. Aceeaşi germani apreciază însă dinamismul cultural francez, iar elitele germane apreciază faptul că statul francez finanţează masiv creaţia artistică. Anul acesta la Tîrgul de carte de la Frankfurt invitatul de onoare este literatura franceză şi francofonă. Intre 2015 şi 2016, arată revista Le Point, în jur de 1500 de titluri franceze au fost traduse în Germania.

Astfel de exemple sunt de fapt nenumărate în raporturile dintre cele două ţări, raporturi de atracţie/respingere de fapt, care vin dintr-o istorie comună extrem de agitată. Germanii îi critică deseori pe francezi pentru o anume "aroganţă" a lor, iar francezii îi critică pe germani pentru “autoritarismul” lor.

De la al doilea război mondial încoace francezii şi germanii au făcut însă paşi enormi pe calea reconcilierii, iar simbolurile în acest sens sunt numeroase. De ani de zile este organizat un consiliu ministerial franco-german, un veritabil exerciţiu de apropiere între cele două guverne care învaţă cît de cît să lucreze împreună. Numeroase alte propuneri în acest sens există, în Bangladeş, de exemplu, Franţa şi Germania au o ambasadă comună.

Germanii apreciază capacitatea de intervenţie militară a Franţei şi dinamismul diplomatic francez. Franţa întreţine una dintre cele mai întinse reţele de ambasade, doar americanii îi depăşesc la acest capitol pe francezi. In schimb francezii apreciază prestigiul de care se bucură Germania în lume. Germanii pot să călătorească fără viză în 177 de ţări. Nici o altă ţară din lume nu se poate lăuda cu o astfel de performanţă, ori, în spatele ei se ascunde un secret, mai precis bunele relaţii economice şi diplomatice pe care le întreţine Germania pe glob. Iată doar cîteva exemple de ceea ce ştiu să facă mai bine francezii şi germanii, şi de posibilă complementaritate între cele două ţări.

Ar fi bine pentru întreaga Europă ca Franţa şi Germania să-şi accelereze ceea ce numim integrare, în aşa fel încît aceste două ţări să dea un exemplu de utopie care devine realitate. Totul este posibil, mai rămîne ca paşii deja făcuţi, mici dar importanţi, să se transfome în paşi mari şi decisivi.

373