Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Mobile Churches": O poveste urbanistică și politică

Biserica Mihai Voda, Bucuresti

Biserica Mihai Voda, Bucuresti
Biserica Mihai Voda, Bucuresti
Image source: 
Anton Roland Laub

Bisericile mobile din București au ajuns la Paris. Anton Roland Laub este un fotograf român ce locuiește de 17 ani în Germania. În ultimii ani s-a întors în București pentru a afla povestea a 7 biserici și a unei sinagogi ce au fost mutate printre blocuri, în timpul regimului Ceaușescu. Fotografii cu aceste 7 biserici și cu sinagoga sunt expuse acum la Paris, într-o biserică – la Saint Germain des Prés, situată în cartierul cu același nume.

„Mobile Churches“ a fost prezentat sub forma unui album fotografic şi nominalizat la festivalurile de fotografie „Les Rencontres de la Photographie“ din Arles şi „Unseen“ din Amsterdam.

Fotografii sunt acum prezentate în cadrul Festivalului Photo Saint Germain din Paris iar în prima jumătate a anului viitor ele vor fi expuse la Berlin. Volumul a apărut în ediție trilingvă - franceză, germană şi engleză.

Albumul explorează un capitol din istoria recentă a României, anii ’80 atunci când străzi întregi au fost demolate prin proiectele de „sistematizare“ ale regimului comunist.

În ciuda perseverenței de a distruge bisericile, șapte dintre ele au scăpat acestei furii fiind supuse unui tratament pe cât de extraordinar pe atât de absurd: dislocate, puse pe șine, ele au fost deplasate și apoi mascate în spatele blocurilor de locuințe. Sustrase peisajului urban, ele își continuă și astăzi viața lor în amestecul arhitectural al orașului.

 

Un capitol absurd din istoria românească recentă expus la Paris de fotograful Anton Roland Laub:

« Expoziția are loc în cadrul unui festival de fotografie care se numește “Photo Saint Germain” care are loc între 3 – 19 noiembrie. Un juriu a decis să expun aceste fotografii realizate între 2013 – 2017. A fost un proces mai lung, inițial am început cu camere fotografice mari, de format mare, în care te ascunzi sub o învelitoare dar ulterior am redus talia aparatelor pentru a mă putea mișca mai ușor. Dar și pentru a mă putea apropia mai ușor de aceste clădiri care sunt sugrumate, înghesuite în spatele fațadelor. Am revenit de mai multe ori la București, îndeosebi în anotimpul friguros când nu erau atât de multe frunze în copaci.

Cum le-ati idendificat ?

A durat ceva vreme. O parte le cunoșteam din copilărie dar pentru celelalte am căutat din mai multe surse. Unele sunt evidențiate dar nu toate. Pe unele le-am descoperit în cartea « Bisericile osândite de Ceaușescu ».

Ce anume v-a trezit interesul pentru acest subiect ?

Când am fost prima dată în București cu soția mea ea s-a mirat de ce lumea se crucește în spațiul public, pe stradă, în tramvai. I-am explicat că de obicei când lumea trece pe lângă o clădire sacrală face acest gest. M-a întrebat de ce nu este vizibilă iar răspunsul a fost pentru că ele sunt ascunse în spatele fațadelor. Inginerul care a coordonat mutarea lor mi-a povestit că pe lângă biserici au fost și alte clădiri care au fost mutate, din diverse motive: politice ori practice pentru a se lărgi anumite artere. Ïnsă eu m-am concentrat strict pe clădirile sacrale care din motive politice, chiar absurde aș spune, au fost mutate ori ascunse. Unele au fost mutate doar câțiva metri, atât de absurdă a fost situația.

Cum au fost ele mutate ?

Ele practic au fost tăiate de la temelie, suspendate pe piloni, puse pe șine și apoi trase. Alte clădiri au fost împinse dar bisericile au fost dominant trase cu cablu. În expoziție dar și în cartea care a apărut recent se găsește materialul pus la dispoziție de inginer și din care se poate vedea cum exact s-a făcut această mutare. Ultima biserică a fost mutată în ’89, biserica « Biserica Cuibul cu Barză ».

A fost și o sinagogă mutată.

Da, am dorit să arăt că au fost și alte imobile sacrale mascate, acoperite de blocuri și nu au fost fizic puse pe șine și mutate. Este vorba de Sinagoga mare Poloneză în jurul căreia au fost construite blocuri, în zona Unirii se află.

În prezent ele funcționează ?

Da, după mutare unele au fost închise de regim . După revoluție ele au fost deschise și sunt funcționale.

Ati mai expus aceste fotografii?

Da, au fost expuse în București, am ținut să le expun acolo pentru prima dată.”

Anton Roland Laub s-a născut și a copilărit în București iar în anul 2000 s-a instalat la Berlin. Istoria Bucureștiului văzută prin prisma urbanismului și stigmatele regimului Ceaușescu stau în centrul operei sale fotografice.  

Cristina Teaca în dialog cu artistul roman Anton Roland Laub
213