Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue: Despre must "et de la bernache"

vignoble_bourgogne.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

Anul trecut Franţa a ocupat locul al doilea, după Italia, la capitolul producţiei de vinuri. Pe locul al treilea se situează Spania iar pe locul al patrulea Statele Unite. Toamna este sărbătoarea vinului în multe localităţi franceze şi regiuni viticole, mai ales la ora culegerii strugurilor. Scriitorul Virgil Tănase are nostalgia acestor momente şi o întrebare de pus: “unde sunt, totuşi, mustăriile” de altă dată?

A chaque pays ses traditions et à chaque époque son commerce, ceea ce-n gura mea vrea să însemne că toate bune și frumoase atâta timp cât negoțul nu vine să înlocuiască tradiția, măsluind-o pour cacher sous des flonsflons folkloriques des pratiques marchandes moins glorieuses. Vous comprenez pourquoi, la vremea de după culesul viilor, prefer les Fêtes de la Bernache de pe valea Loirei așa numitei Fête des vendanges de la Montmartre qui transforme une tradition vieille de quelques quatre-vingts ans en une foire unde ai de toate, de la vinurile țării invitate, anul acesta Portugalia, la ateliere de desen japonez.

Și cam tot astfel stau lucurile și-n celelalte „Sărbători ale culesului viei” de prin împrejurimile Parisului unde, de altfel, de mult nu mai există vii. Rien de surprenant de ne trouver, dans ces foires, que du vin en bouteille et en cubitainers et que du „jus de raisin” comme dans tous les supermarchés. Lipsește... ? Lipsește...? Ași ghicit : lipsește mustul. De altfel, nici la București nu mai găsesc mustăriile de odinioară care aduceau în capitală gustul dulce cu miros de pastramă de oaie și de capră al sărbătorilor autentice din preajma viilor.

Clienții Bucureștiului s-au sclifosit, ils dînent dans des établissements chic où l’on sert une cuisine française franchement mauvaise, ils fréquentent des restaurants italiens et japonais, soucieux d’une santé d’opérette (en fait de comédie musicale américaine !) et ils évitent le sucré, le salé, le gras et le juteux. Concluzie, mustăriile nu mai sunt rentabile. Paseistul care sunt și care caută trecutul convins că mlădițele noi nu cresc sănătoase decât pe-un trunchi căruia secolele i-au dat trăinicie, nu mai găsește mustul nostru cel binecuvântat decât în câteva localuri tradiționale.

Și ce încântare, pentru același paseist, când, ajuns în Obor, nimerește pe aleea cu teascuri où le moût de raisin coule à flots dans des bacs qui attirent quelques guêpes nationales en mal de douceur campagnarde et devant lesquels les vignerons vous invitent à goûter mustul de fetească, de muscat, de riesling, de căpșunică, de la Focșani, de la Valea călugărească, din Dobrogea, de la Dealul mare. Alături, din aceleași varietăți, tulburelul, zeama încă dulcie dar deja mai țepoasă și mai dârză d’un vin encore adolescent qui commence toutefois déjà à s’enhardir, qui rêve d’une noblesse aux tanins âpres, qui veut s’offrir une personnalité héroïque.

Ce qu’en France on nomme la bernache nu mai e must fără să fie încă tulburel. La bernache a, elle aussi, droit à ses fêtes après les vendanges, vers la fin du mois d’octobre, le temps que le moût commence à fermenter, cât îi trebuie, adică, mustului ca să-i iasă tuleiele. La Vouvray, unde se află podgoriile prin apropierea cărora s-au făcut amenajări speciale pentru ca trenurile de mare viteză care trec pe-acolo să nu zdruncine strugurii, viticultorii își aduc butoaiele cu răsuflătoare pe cele două trotuare ale străzii pricipale. Il en va de même dans les environs, à Reugny et à Chançay. Il faut faire vite : en pleine fermentation, la bernache n’est pas transportable et elle n’est buvable que pendant quelques jours. Il faut se faire plaisir sur place, même si l’on emporte, par nostalgie presque, quelques bouteilles en plastique au bouchon percé pour les empêcher d’exploser.

Ca băutul să fie spornic, plătești doar un pahar la unul din capetele străzii cu bernașă, ceea ce-ți dă dreptul să te oprești la câte butoaie vrei și să „guști” cât te ține pântecul, căruia mai ai a-i oferi bunătățurile regionale care se vând prin jur ca să nu bei pe burta goală : rillonii fierți câteva ceasuri în grăsime și vin de Vouvray, rilletele pe care Rabelais le numea dulceață din carne de porc, anduilletele și alți cârnăciori qui feraient mourir à seulement les regarder les diététiciens des comédies musicales américaines lesaqels, pour vous maintenir en bonne santé, vous recommandent un régime de malade à même de faire ressembler la vie à une affection chronique qu’il serait presque plus profitable de passer du premier au dernier jour dans des sanatoriums.

Alors nous, qui aimons plutôt les musiques indigènes și literatura cu gust de viață, de la Rabelais și Balzac cetire până la Sadoveanul cel în ale cărui opisuri sarmalele se fierb în vin, nous qui avons encore le cran de croire qu’à la naissance nous n’entrons pas pour la vie à hôpital et qui aimons le vin d’Odobești et les cochonailles du Pays de la Loire, să profităm de ocazie ca să strigăm cât ne țin puterile : trăiască mustul et la bernache, adică răsăritul acelui soare care, după unii autori clasici, odată ajuns la zenit, ne dă sentimentul nemuririi.

 

 

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (121)
110