Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Andrei Pleşu la RFI: Atacul de la Paris este un gest absolut incalificabil, cu efecte negative în toate direcţiile

Scriitorul Andrei Pleşu, fost ministru de Externe, spune la RFI că atacul terorist de la sediul publicaţiei satirice Charlie Hebdo le va da apă la moară celor care vorbesc despre marele pericol al migraţiei şi al multiculturalismului, dar şi celor care cunosc superficial Islamul. Andrei Pleşu mai crede că "sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă".

Reporter: Ce impact credeţi că va avea atacul terorist de miercuri de la Paris asupra civilizaţiei occidentale?

Andrei Pleşu: Va da apă la moară tuturor celor care în ţările europene şi în Franţa poate mai mult decât în alte ţări vorbesc despre marele pericol al migraţiei şi al multiculturalismului şi al luptei între civilizaţii şi între culturi, ceea ce e păcat. Dar va da apă la moară şi celor care cunosc superficial Islamul, printre care se numără chiar făptuitorii unor asemenea acte. Ei nu sunt în litera şi în spiritul textului lor sacru, sunt în afara lor şi dovada e că şi comunităţile musulmane aşezate sunt îngrozite şi-şi declară neaderenţa la această gesticulaţie isterică (...). Prin urmare, este un gest absolut incalificabil, cu efecte negative în toate direcţiile şi cred că asemenea situaţii trebuie judecate puţin mai rece şi mai obiectiv decât o facem de obicei, fie exagerând pe linia unei corectitudini politice sterpe, care devine devine periculoasă în asemenea cazuri, pentru că nu ideologic trebuie să judecăm noi aici, ci tehnic. Pe de altă parte şi furia împotriva străinului în general trebuie disciplinată. Ceea ce însă sunt sigur e că atunci când ştii că pe lume există asemenea fanatici, e lipsit de înţelepciune să îi provoci, jucându-te cu simbolurile lor, ca şi cum ai juca popice. Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi.

 

"Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă"

 

Rep.: Şi până la urmă care este acea limită a libertăţii de expresie? Unii s-ar putea întreba care este limita caricaturii, în cazul de faţă?

A.P.: Asta-i o discuţie pe care nu o putem tranşa noi acum, ar trebui ca oamenii de specialitate să se ocupe de asta, fără isterii şi fără ideologizare. Ar trebui gândit dacă se poate sau nu legifera o limită. Eu cred că orice pe lumea asta, orice act al omului trebuie să-şi impună nişte limite, fiindcă altfel înnebunim. Da, trebuie văzut şi care e limita caricaturii. Dacă eu mă decid mâine să fac o caricatură în care mama prietenului meu apare într-o postură dizgraţioasă, nu-i frumos. Nu zic că trebuie interzis, dar ar trebui să existe o cenzură interioară, care să dicteze un comportament normal. Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu. Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită.

 

Rep.: Publicaţia germană Spiegel scrie că atentatul terorist din Franţa ar putea fi un punct de turnură. Dacă Europa nu tratează tragedia cu grijă, riscă de-adevăratelea declanşarea unui război al culturilor la care visează unii ideologi bolnavi. Până la urmă, cum trebuie tratată această dramă, ce trebuie să facă Occidentul?

A.P.: Problema există, sunt de acord cu ce spune gazeta germană, trebuie luată foarte în serios, trebuie gândită de oameni calmi şi inteligenţi şi nu de activişti din oricare tabără ar fi. Trebuie să existe soluţii, dar trebuie să existe o politică mai coerentă, mai prudentă, mai eficientă atunci când e vorba de convieţuirea unor civilizaţii şi a unor mentalităţi diferite, deşi aici după părerea mea nu e vorba atât de-o problemă islam-creştinism, respectiv ţările arabe-Europa, e vorba de o problemă înăuntrul ţărilor arabe, între musulmanii civilizaţi şi care îşi respectă fără sânge tradiţiile şi grupuri de oameni fanatizaţi, care lucrează simultan împotriva Europei şi a propriilor lor ţări.

378