Istorie unilaterală?

Salutul legionar la Sîmbăta de Sus, 2001

Sub titlul interogativ „Istorie unilaterală?” s-a desfăşurat la Berlin o dezbatere publică legată de filmul controversat al regizorului român, Constantin Popescu, „Portretul luptătorului la tinereţe”. Pelicula a fost prezentată la recentul festival al filmului din Berlin şi a stîrnit proteste. Corespondentul RFI, William Totok,  a asistat la dezbatere (audio).

Producţia românească din cadrul secţiunii „Forum” a recentului festival internaţional al filmului de la Berlin a stîrnit controverse şi protestele unor organizaţii - între care şi Institutul pentru studierea Holocaustului din Bucureşti.

Filmul excesiv de lung al lui Constantin Popescu, „Portretul luptătorului la tinereţe“ tematizează lupta unui grup de partizani anticomunişti din munţii Făgăraş. Regizorul Popescu s-a inspirat, în primul rînd, din scrierile memorialistice ale lui Ion Gavrilă Ogoranu, „Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Acţiunile grupului Ogoranu, compus din 12 luptători, au echivalenţe în realitate.

• Filmele româneşti, laureate la festivalurile internaţionale • Franţa şi Rusia se redescoperă reciproc

Cu alte cuvinte, atît personajele din film cît şi situaţiile au o bază reală. Problema filmului însă nu constă în prezentarea unui episod istoric, ci în încercarea de a oculta intenţiile politice ale acestor personaje, de a trece sub tăcere opiniile lor ideologice şi, nu în ultimul rînd, faptul că din 12 personaje 8 au făcut parte din Frăţiile de cruce. Această organizaţie prezentată în anumite scrieri apologetice sau chiar şi în unele filme documentare, difuzate de televiziunea română, este descrisă ca o inocentă grupare naţional-creştină a elevilor.

Frăţiile de cruce nu au fost altceva decît organizaţia de tineret a Mişcării Legionare. Tocmai acest aspect ocultat în filmul lui Constantin Popescu a stat în centrul dezbaterii care a avut loc la Universitatea tehnică din Berlin. Istoricul Wolfgang Benz, care este şi directorul Centrului pentru studierea antisemitismului, a schiţat istoria legionarismului, descriindu-l ca o mişcare fascistă.

Directorul secţiunii „Forum“, al Berlinalei, Christoph Terhechte, a susţinut punctul de vedere exprimat şi într-un răspuns oficial dat scrisorii de protest din Bucureşti în care s-a cerut renunţarea prezentării filmului în cadrul festivalului, pe motiv că (citez) „Ion Gavrilă-Ogoranu a făcut parte din Mişcarea Legionara din România, ‚Frăţia de Cruce Negoiul‘, fiind un militant al acestei organizaţii cu caracter fascist, antisemit şi rasist. Cu mai multe ocazii, atît in discursuri publice cît şi în cărţile pe care le-a publicat, acesta şi-a recunoscut convingerile antidemocratice şi de extremă dreapta.“

Ignorînd faptul că personajele din film au echivalenţe reale, Terhechte a susţinut că pelicula nu ar oferi o platformă de identificare pentru anumite cercuri radicale cu lupta franctirorilor din film.

Într-o relatare despre dezbaterea de aseară, difuzată de postul naţional de radio din Germania, s-a subliniat că Ogoranu a susţinut rebeliunea legionară, iar după 1945 poziţia lui politică a rămas neschimbată. Totodată, s-a reliefat faptul că Ogoranu a fost după 1990 şeful Partidului pentru Patrie (PPP), o organzaţie radicală de dreapta.

În acest context al dezbaterii au fost prezentate cîteva exemple care ilustrează activitatea controversatului personaj. De pildă o cuvîntare anti-europeană, contra dezincriminării homosexualităţii, ţinută la o festivitate de comemorare de la Sîmbăta de Sus, în iulie 2005.

Privitor la opiniile radicale ale lui Ogoranu au fost prezentate şi cîteva fotografii de la întîlnirea de la mănăstirea Sîmbăta de Sus, din 2001, cînd participanţii ridicau braţele pentru salutul legionar şi intonau „Sfînta tinereţe legionară“.

Auditoriul prezent la dezbatere şi-a exprimat părerea că un astfel de film ocultează istoria, crează o falsă imagine a luptei anticomuniste şi poate stîrni prejudecăţi potrivit cărora evreii ar fi vinovaţi de introducerea comunismului în România.