Lucas Papademos

Grecia a fost din nou paralizată joi, pentru a şasea oară în acest an, de o grevă generală, atât în sectorul public, cât şi în cel privat: şcoli, spitale, bănci, porturi şi gări au fost închise. La grevă nu au luat parte însă transporturile aeriene, care au funcţionat normal, şi nici Bursa de la Atena. Sindicatele au protestat astfel faţă de proiectul de buget pe anul viitor, un buget care prevede reduceri drastice de cheltuieli şi creşteri importante de taxe dictate de FMI şi Uniunea Europeană. În cursul zilei, la Atena şi Salonic au fost prevăzute şi proteste sub sloganul „NU bugetului de austeritate”, în speranţa că acestea vor convinge Parlamentul să respingă proiectul bugetului, supus la vot marţea viitoare.

Tentaţia unui guvern tehnocrat este un calmant care promite o potolire temporară a suferinţei. Pe termen lung însă ea creează o periculoasă dependenţă. Italia a mai trecut o dată recent prin aşa un tratament cu Azeglio Ciampi, iar ce a urmat după aceea vedem cu toţii astăzi.

În ciuda faptului că la Roma şi la Atena noile guverne sunt conduse de tehnocraţi meniţi să calmeze pieţele financiare, acestea din urmă rămân agitate şi neîncrezătoare în capacitatea unor ţări precum Italia, Grecia şi Spania de a depăşi criza datoriei publice. În paralel, în Franţa analiştii se întreabă dacă nu cumva am intrat într-o „eră a bancherilor” şi mai ales una în care pieţele financiare intră în conflict cu democraţia.

Lumea se termină cu un clişeu, nu cu un mare bum. Europa e prea mare să eşueze, dar şi prea mare să aibă succes. Fiecare buletin de ştiri e un curs intensiv de economie, fiecare titlu de ziar o incitare la suicid. Dar pentru că nu suntem în război, puţini înţeleg ce se întâmplă de fapt, iar restul nu-i pot crede. E ca şi cum am vedea căderea lui Icar. Oamenii ştiu că zeii sunt înfuriaţi şi se întorc cuminţi la plug.