Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Everest: locul unde aglomeraţia ucide

photo-1369796090959-1-0.jpg

Everest: locul unde aglomeraţia ucide.AFP/Prakash Mathema

În ultimul său număr, cel din luna iulie, revista National Geographic publică un reportaj despre muntele Everest şi ambuteiajele care se formează tot mai mult pe drumul spre acest cel mai înalt vârf din lume. 

Dosarul consacrat aglomeraţiei de pe Everest, intitulat "Cum să terminăm odată pentru totdeauna cu harababura de pe acoperişul lumii", se deschide cu o poză pe o pagină dublă. O poză cu pasul Hillary imortalizată pe 19 mai 2012. În acea zi însorită de anul trecut, pe ultima porţiune înainte de vârful Everest, zeci de alpinişti stau la coadă două ore! National Geographic ne spune că în ziua respectivă în total 234 de persoane au ajuns pe Everest - un record neegalat - dar patru dintre ei au murit pe drumul de întoarcere. În tot anul 2012, din circa o mie de alpinişti care au făcut tentativa, peste 500 au atins acoperişul lumii contra doar 72 în 1990 şi doar 6 în 1963, anul când primul american a atins Everestul.

Reguli laxe şi multiplicarea expediţiilor comerciale au transformat cel mai înalt munte din lume într-un soi de autostradă montană accesibilă atât alpiniştilor adevăraţi cât şi novicilor. Devenit un trofeu multrâvnit, Everestul a fost cucerit deja de 4 mii de oameni, cu alte cuvinte reuşita şi-a pierdut o parte din semnificaţie. Pratic 9 alpinişti din zece care ajung până sus o fac însoţiţi de ghizi, de şerpaşi. Din păcate, cu toate că au plătit între 20 şi 100 de mii de euro expediţia, respectivii nu au adesea nici măcar competenţele elementare în alpinism. Dacă nu-şi pierd viaţa, ascensiunea lor se termină adesea în condiţii extrem de penibile.

Unul din motive este că practic pentru a ajunge până în vârf ţi se oferă doar două căi principale: una nepaleză, alta chinezească. Autorul articolului din National Geographic povesteşte cum împreună cu ghidul său nepalez a fost nevoit să stea la rând până în toiul nopţii ca să urce pe munte alături de alţi cel puţin o sută de căţărători. În cursul acestui periplu, Mark Jenkins - semnatarul articolului dar şi alpinist confirmat - relatează cum a văzut o serie de morţi pe drum. Cel puţin 4 cadavre lăsate pe marginea drumului. Cauzele morţii acestor alpinişti nu sunt cunoscute,  dar ghidul lui Jenkins spune că doar o jumătate din oamenii care se lansează spre Everest au experienţa necesară pentru această aventură. Cealaltă jumătate deci, neexperimentată, are cele mai mari şanse să mărească numărul de morţi. Cu toate acestea, mortalitatea pe Everest rămâne stabilă, circa unu la sutà dintre cei care o iau spre vârf. Astfel, anul trecut zece căţărători şi-au pierdut viaţa, din păcate însă cum a constatat şi National Geographic, cadavrele sunt lăsate adesea pe marginea drumului, de cele mai multe ori în ceeace se numeste "zona morţii" aflată între 8 mii de metri şi vârful propriu-zis aflat la 8850 de metri. În plus, toti cei zece morţi făceau parte din expediţii low-cost - există şi aşa ceva pentru a urca pe Everest - adică beneficiau de ghizi mai puţin experimentaţi.

Pe lângă faptul că a dedevenit un cimitir în aer liber, Everestul suferă şi de o altă boală provocată tot de numărul tot mai mare de alpinişti prezenţi: e vorba de poluarea care afectează nu numai taberele de pe parcurs dar chiar şi natura. Jenkins descrie mormane de excremente şi gunoaie care se scurg de pe gheţari şi de pe pantele muntelui. "E ceva putred pe cel mai înalt vârf muntos al planetei" regretă autorul articolului. Cu toate acestea există soluţii pentru a ameliora situaţia. Se poate reduce numărul de permise atribuite celor care vor să urce pe Everest. Problema este că în 2012 statul nepalez, falimentar şi corupt, a încasat peste 9 milioane de euro din expediţiile pe acest munte. Pentru a evita ambuteiajele, se pot reduce însă echipele. Firme autorizate ar trebuie să verifice că aceste echipe respectă criterii minime de securitate şi cunoaşterea muntelui. Tot aceşti "controlori" ar trebui să se asigure că alpiniştii care vor să se caţere sunt pregătiţi fizic să facă faţă expediţiei. Nu în ultimul rând, cei care murdăresc muntele ar trebui amendaţi mai serios. Pentru respectul datorat morţilor dar şi celor vii care trec pe lângă ele, cadavrele alpiniştilor trebuie să fie înlăturate de pe axele principale. Numai aşa vom putea reda puritatea acestui acoperiş al lumii, încheie Mark Jenkins articolul său din National Geographic.