Egipt - a doua revoluţie

Greu de definit ceea ce s-a întîmplat în Egipt iar numeroşii comentatori arabi şi occidentali caută noi concepte şi formule pentru a capta esenţa evenimentului. Asistăm la o nouă revoluţie, după ce prima, izbucnită acum doi ani, a fost deturnată de islamişti? Avem de-a face cu o "lovitură de stat deghizată", dar sprijinită cu entuziasm de o parte din populaţia egipteană nemulţumită? Un jurnalist de la RFI a folosit în comentariul său termenul de "lovitură de stat democratică".

Uniunea Europeană şi Statele Unite au reacţionat cu prudenţă în faţa evenimentelor din Egipt, fără să condamne intervenţia armatei dar fără să uite în acelaşi timp că preşedintele Morsi, în prezent înlăturat de la putere, a fost totuşi ales în mod democratic în urmă cu un an.

Intr-un comunicat semnat de ministrul francez de externe Laurent Fabius se aratǎ cǎ Franţa ia act de schimbǎrile din Egipt. Parisul doreşte însǎ ca viitoarele alegeri sǎ fie pregǎtite în "spiritul respectului pentru pacea civilǎ, a pluralismului, a libertǎţilor individuale şi a progreselor deja obţinute în cursul tranziţiei democratice, astfel încît poporul egiptean sǎ-şi poatǎ alege în mod liber şefii care îl vor conduce în viitor".

Mai rǎmîne întrebarea : ce se va întîmpla dacǎ poporul egiptean  va desemna din nou un lider al Fraţilor Musulmani în fruntea statului?

Este evident cǎ preşedintele care tocmai a fost dat jos de la putere, Mohamed Morsi, nu a reuşit sǎ încarneze democraţia. Iar Fraţii Musulmani, partidul pe care îl reprezintă Mohamed Morsi, a încercat de fapt să-şi extindă influienţa în întreaga societate, să islamizeze total un stat şi o societate care erau deja destul de islamizate încă din epoca lui Hosni Mubarak.

Ciudat rǎmîne însǎ faptul cǎ eşecul lui Morsi este mai puternic denunţat de societatea civilǎ egipteanǎ decît de… occidentali. Dupǎ cum aratǎ cotidianul Le Figaro, occidentalii nu reuşesc sǎ iasǎ din contradicţiilor lor cînd vine vorba de "islamiştii moderaţi". Dupǎ victoria Fraţilor Musulmani, cu un an în urmǎ, la primele alegeri libere din istoria Egiptului, Statele Unite şi aliaţii lor au considerat cǎ trebuie sǎ-i sprijine pe islamiştii moderaţi şi cǎ ei reprezintǎ o bunǎ soluţie pentru lumea arabǎ. Este uluitor faptul cǎ o revistǎ precum Time nu a ezitat sǎ publice la un moment dat pe copertǎ fotografia lui Mohamed Morsi cu acest comentariu: "The most important Man in the Middle East" (Cel mai important om din Orientul Mijlociu).

Nu este însǎ pentru prima datǎ cǎ occidentalii se pǎcǎlesc în analizele lor legate de lumea arabǎ, şi este suficient sǎ amintim cǎ absolut nimeni nu se aştepta în Occident la ceea ce s-a numit "primǎvara arabǎ".

Incepe, însǎ, pentru Egip o nouǎ "primǎvarǎ" în noile condiţii?  Sigur, toate speranţele sunt premise… Acest nou moment "istoric" pe care îl trăieşte Egiptul este însǎ în primul rînd consecinţa faptului că interesele armatei s-au ciocnit în mod grav cu cele ale Fraţilor Musulmani.

In Egipt armata este o instituţie cu mare greutate afectivă şi istorică, egiptenii sunt mîndri de armata lor care mai controlează şi o bună parte din economie. Turiştii occidentali care merg în staţiunile balneare egiptene de la Marea Roşie nu ştiu că unele dintre hotelurile şi satele de vacanţǎ în care sunt cazaţi aparţin de fapt armatei.

Dacǎ armata egipteanǎ a profitat de ocazia unei revolte populare pentru a-i debarca de la putere pe Fraţii Musulmani, motivaţia ei ţine şi de dorinţa de a nu-şi pierde privilegiile. Nu trebuie uitat nici faptul cǎ armata egipteanǎ este echipatǎ şi formatǎ de americani, care îi furnizeazǎ anual un ajutor de un miliard trei sute de milioane de dolari.

Armata egipteanǎ nu doreşte, probabil, să-i lase pe Fraţii Musulmani să procedeze în felul în care au făcut-o islamiştii moderaţi din Turcia, care au reuşit efectiv să scoată armata turcǎ din jocul politic şi să-i diminueze ponderea ca arbitru social. Generalii egipteni mai au în minte probabil un model, cel iranian, unde după revoluţia islamică ayatolahii, care nu aveau încredere în armată, şi-au creat aşa-numitele "gărzi revoluţionare", acestea din urmă acaparînd apoi sectoare întregi ale economiei.

Focurile de artificii difuzate miercurii seară de televiziunea egipteană nu pot ascunde enormele dificultăţi care se anunţă în Egipt, unde reconcilierea naţională devine prima urgenţă, în absenţa căreia se profilează spectrul unui război civil.