Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Europa: între valorile umaniste şi teama de invazie

Vizita efectuatǎ pe insula Lampedusa de José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, este pusǎ sub semnul deciziei europenilor de a se mobiliza pentru ca sǎ nu se mai producǎ noi drame precum cea de joia trecutǎ, cînd naufragiul unui vas plin cu emigranţi s-a soldat cu peste 300 de morţi. Vizita a avut loc însǎ într-un context tensionat, iar locuitorii insulei au ţinut sǎ-şi exprime nemulţumirea. Misiunea lui José Manuel Barroso nu este uşoarǎ şi putem spune chiar cǎ Europa se aflǎ în faţa unei probleme care nu va putea fi rezolvatǎ fǎtǎ tratarea cauzelor sale profunde.

In privinţa emigraţiei clandestine, Europa este ca un medic capabil sǎ trateze cît de cît simptomele bolii dar nu şi cauzele ei. Intr-un fel sau altul Europa va fi capabilǎ, de exemplu, sǎ mobilizeze fonduri şi mijloace materiale (avioane, vase, militari, echipe medicale specializate) pentru a salva pe viitor alţi emigranţi clandestini care se lanseazǎ, cu riscul vieţii lor, în traversarea Mediteranei. Pentru moment însǎ Europa este incapabilǎ sǎ lanseze un veritabil program destinat sǎ ducǎ la eradicarea cauzelor care îi fac pe africani sǎ batǎ la porţile Europei.

In anii urmǎtori şi în deceniile urmǎtoare Europa va fi confruntatǎ de fapt cu milioane de refugiaţi. Ea va trebui sǎ primeascǎ, sǎ hrǎneascǎ, sǎ gǎzduiascǎ, sǎ îngrijeascǎ medical, sǎ ofere asistenţǎ şi educaţie, dacǎ nu chiar locuri de muncǎ, unui numǎr din ce în ce mai mare de emigranţi ilegali. Este vorba despre un fenomen deseori analizat de experţi: cel al presiunii sudului sub-dezvoltat şi marcat de rǎzboaie şi instabilitate politicǎ asupra nordului aflat în relativǎ prosperitate economicǎ, stabilitate şi pace.

Dupǎ cum aratǎ un specialist în problemele dezvoltǎrii, Claude Sicard, care semneazǎ un articol în Le Figaro, populaţia ţǎrilor occidentale va stagna la un miliard douǎ sute de milioane de persoane, în timp ce populaţia ţǎrilor subdezvoltate, evaluatǎ în prezent la peste cinci miliarde,  va ajunge, la orizontul anului 2050, la aproape opt miliarde de persoane.

Europa, prin vecinǎtatea sa cu Africa, se aflǎ în prima linie a unei presiuni migratorii extrem de puternice. Si aceasta, spune Claude Sicard, pe fondul unei demografii importante în Africa, dar şi pe fondul incapacitǎţii acestui continent de a-şi hrǎni populaţia şi de a-şi vindeca rǎnile trecutului, inclusiv cele ale colonialismului.

Intreaga Africǎ ar trebui sǎ intre într-un fel de febrilitate economicǎ de tip chinez pentru ca fluxul migrator sǎ scadǎ, iatǎ ce mai spun experţii. Ori, pentru ca economia sǎ redemareze pe acest continent ar trebui ca intreprinderile şi specialiştii occidentali sǎ se poatǎ instala fǎrǎ teamǎ în ţǎrile africane. Stabilitatea politicǎ, securitatea, o legislaţie favorabilǎ, iatǎ care sunt principalele condiţii pentru ca economia sǎ ducǎ la bunǎstare şi deci la scǎderea fluxul migrator.

Nordul bogat încearcǎ de mai mulţi ani sǎ asiste financiar sudul sǎrac, dar din pǎcate criza economicǎ prin care trece acest Nord bogat a mai redus numǎrul de iniţiative. Tǎrile membre în Organizaţia pentru Comerţ şi Dezvoltare economicǎ s-au angajat la un moment dat sǎ aloce 0,7 la sutǎ din venitul lor naţional brut în favoarea dezvoltǎrii sudului. Efectele însǎ nu se vǎd, mai ales în contextul multiplicǎrii conflictelor de tot felul pe continentul african, al crizelor politice şi a activismului de care dau dovadǎ extremiştii, în frunte cu organizaţia teroristǎ Al Qaida.

Instabilitatea de pe continentul negru, dar şi crizele din Magreb şi din lumea arabǎ, se exprimǎ prin creşterea numǎrului de cereri de azil în Europa. Potrivit ultimelor cifre oficiale, cererile de azil au crescut cu 50 la sutǎ în al doilea trimestru al acestui an faţǎ de aceeaşi perioadǎ a anului trecut. Ceea ce alimenteazǎ, cum scrie cotidianul Le Monde, fantasmele negative ale unei Europe care nu-şi mai poate controla frontierele. De notat cǎ majoritatea acestor cereri de azil sunt respinse. Franţa şi Belgia resping cam 80 la sutǎ din ele, Germania în jur de 67 la sutǎ, Marea Britanie în jur de 64 la sutǎ. Pe plan politic, subiectul este delicat pentru cǎ teama de invazie şi de pierdere a "identitǎţii europene" creazǎ condiţii favorabile pentru extrema dreaptǎ, curentele populiste şi anti-europene care cîştigǎ teren. Iar în prezent Europa se aflǎ într-un moment electoral, şi existǎ spectrul ca anul viitor, de exemplu, numǎrul anti-europenilor sǎ fie mai mare decît oricînd în Parlamentul European.

Cei care trag "semnale de alarmǎ" în legǎturǎ cu pericolul acestei "invazii" sunt uneori persoane cu o anumitǎ audienţǎ în rîndurile unui anumit electorat. Revista Le Point îl dǎ ca exemplu în acest sens pe Renaud Camus, devenit "gînditorul" cel mai influient al extremei drepte. El vehiculeazǎ nici mai mult şi nici mai puţin decît o teorie a "înlocuirii populaţiei", mai precis el crede cǎ omul alb european şi de tardiţie catolicǎ va dispǎrea fiind treptat înlocuit cu populaţii arabe, africane şi musulmane. Si teoria şocului între "culturi" revine pe fondul acestor angoase legate de emigraţie, subiect evocat recent şi cu ocazia polemicii legate de romi în Franţa.

Acesta este deci contextul economic, politic şi ideologic în care insula Lampedusa a devenit un simbol dureros, al unei Europe care se doreşte cu faţǎ umanǎ dar în acelaşi timp este depǎşitǎ de dificultǎţile misiunilor sale.   

                

 

 

 

 
 
Tags: